Undeva, la aproape 500 de milioane de ani-lumină de Pământ, există o sursă cosmică ce continuă să-i pună pe astronomi în dificultate.
Nu poate fi văzută cu ochiul liber și nici nu trimite un semnal continuu.
În schimb, pentru perioade foarte scurte, eliberează impulsuri radio extrem de intense care traversează spațiul timp de sute de milioane de ani înainte să ajungă la telescoapele de pe Pământ.
Sursa este cunoscută sub numele de FRB 20180916B și face parte din categoria fenomenelor numite Fast Radio Bursts – explozii radio rapide.
Un asemenea impuls poate dura doar câteva milisecunde.
Cu toate acestea, în acel interval minuscul, semnalul poate fi atât de puternic încât poate fi detectat de la distanțe cosmice uriașe.
FRB-urile au fost descoperite abia în anii 2000, iar originea lor a devenit rapid una dintre marile enigme ale astronomiei moderne. Unele apar o singură dată și nu mai sunt observate niciodată. Altele, însă, se repetă.
FRB 20180916B este și mai neobișnuit.
Când astronomii au analizat zeci de impulsuri provenite de la această sursă, au observat un tipar pe care nu îl mai văzuseră până atunci atât de clar.
Activitatea revenea aproximativ la fiecare 16,35 zile.
Nu înseamnă că la fiecare 16 zile ajunge un singur „mesaj” perfect programat.
În realitate, există o fereastră de câteva zile în fiecare ciclu în care probabilitatea detectării unor impulsuri crește considerabil. Apoi activitatea scade, iar după aproximativ 16 zile începe un nou ciclu.
Primele observații realizate de proiectul canadian CHIME au identificat 38 de impulsuri între septembrie 2018 și februarie 2020. Analiza acestora a scos la iveală periodicitatea de aproximativ 16,35 zile.
Descoperirea a fost atât de importantă deoarece era prima dată când astronomii identificau un asemenea tipar periodic clar într-o sursă de explozii radio rapide.
Și misterul a devenit și mai interesant când cercetătorii au reușit să determine locul din care vin semnalele.
Ele provin dintr-o galaxie spirală masivă aflată la aproximativ 149 de megaparseci, adică aproape 500 de milioane de ani-lumină de Pământ.
În termeni cosmici, aceasta este chiar o distanță relativ mică pentru un FRB.
Observațiile de mare precizie au localizat sursa într-o regiune a galaxiei în care există formare stelară, însă nu au identificat obiectul exact care produce impulsurile.
Aici începe adevărata enigmă.
Una dintre cele mai puternice ipoteze implică magnetarii.
Aceștia sunt stele neutronice extrem de dense, rămășițe ale unor stele masive, care posedă câmpuri magnetice extraordinare. Un magnetar aflat chiar în galaxia noastră a produs în 2020 un impuls radio asemănător unui FRB, oferind astronomilor una dintre cele mai importante dovezi că asemenea obiecte pot genera cel puțin unele explozii radio rapide.
Dar magnetarul nu explică automat ciclul de 16 zile.
O posibilitate este ca obiectul să facă parte dintr-un sistem binar și să orbiteze în jurul unei alte stele. În anumite poziții ale orbitei, undele radio ar putea reuși să traverseze mediul din jur și să ajungă până la noi.
O altă ipoteză propune că o stea neutronică s-ar putea comporta asemenea unui titirez cosmic. Dacă axa sa se deplasează lent printr-un fenomen numit precesie, fasciculul radio ar putea ajunge în direcția Pământului doar în anumite momente ale ciclului.
Există și alte modele, iar observațiile din ultimii ani au complicat și mai mult situația.
Astronomii au descoperit că fereastra de activitate depinde inclusiv de frecvența radio la care este urmărită sursa. La unele frecvențe, impulsurile tind să apară puțin mai devreme sau într-o fereastră diferită a ciclului.
În plus, studiile efectuate asupra a peste o sută de impulsuri au arătat schimbări în mediul magnetic din jurul sursei, fără ca periodicitatea de aproximativ 16 zile să dispară.
Până acum, observațiile nu au oferit însă dovada decisivă care să indice un singur mecanism.
Știm galaxia din care provin semnalele.
Știm aproximativ locul din galaxie.
Știm că activitatea revine într-un ritm surprinzător de regulat.
Dar nu știm încă exact ce obiect produce aceste impulsuri și de ce „ceasul” său cosmic funcționează la aproximativ 16 zile.
Iar ceea ce telescoapele primesc astăzi reprezintă, de fapt, ceva ce s-a întâmplat acolo cu aproape jumătate de miliard de ani în urmă.
Semnalele au traversat spațiul tot acest timp.
Abia acum au ajuns la noi.
