Există povești adevărate care par desprinse dintr-un roman, iar cea a femeii cunoscute mai târziu sub numele de Juana María este una dintre ele. Timp de aproape 18 ani, ea a trăit singură pe o insulă izolată din largul Californiei, fără familie, fără vecini și fără contact cu lumea din exterior. Când a fost găsită în cele din urmă, oamenii au descoperit un detaliu tulburător: aproape nimeni nu mai putea înțelege limba pe care o vorbea.
Totul s-a petrecut pe Insula San Nicolas, una dintre insulele Channel, aflate în largul coastelor Californiei. Acolo trăia odinioară populația indigenă Nicoleño, o comunitate care își construise propria lume pe acest petic de pământ izolat de ocean. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, însă, numărul locuitorilor insulei a scăzut dramatic, iar în 1835 supraviețuitorii au fost transportați pe continent.
Din motive care nici astăzi nu sunt pe deplin clare, o femeie a rămas în urmă. Unele versiuni ale poveștii spun că s-ar fi întors pentru a căuta un copil dispărut, însă acest detaliu nu a putut fi confirmat cu certitudine. Ceea ce știm este că, după plecarea celorlalți locuitori, femeia a rămas singură pe San Nicolas și avea să trăiască acolo aproape două decenii.
Aproape 18 ani în care a trebuit să supraviețuiască singură
Insula devenise întreaga ei lume. Trebuia să găsească hrană, să își confecționeze hainele, să își amenajeze un adăpost și să se descurce fără ajutorul altor oameni. Se hrănea cu ceea ce îi oferea insula și oceanul, iar relatările făcute după descoperirea ei spun că își construise un adăpost folosind inclusiv oase de balenă.
Hainele sale erau realizate din materiale pe care le putea găsi în jur, iar printre acestea se numărau și penele păsărilor marine. Într-un loc unde nu existau magazine, unelte moderne sau oameni de la care să ceară ajutor, fiecare lucru necesar vieții trebuia găsit, construit sau improvizat.
Anii treceau, iar femeia continua să trăiască pe insulă. Nave mai ajungeau uneori în zonă, iar mai multe expediții au încercat să găsească persoana despre care se bănuia că rămăsese pe San Nicolas. Insula era însă suficient de mare și de dificil de cercetat pentru ca femeia să nu fie găsită mult timp.
Urmele de pași care au schimbat totul
În 1853, o expediție condusă de marinarul și vânătorul George Nidever a ajuns din nou pe San Nicolas. Membrii echipajului au început să observe semne care indicau clar că cineva trăia acolo. Au fost găsite urme de pași și obiecte care nu puteau fi explicate prin simpla prezență a animalelor.
După căutări, au întâlnit-o în cele din urmă pe femeia care petrecuse aproape 18 ani singură. Descrierile vremii o prezintă ca fiind calmă și prietenoasă. Nu ar fi încercat să fugă și nu ar fi reacționat cu ostilitate la apariția oamenilor pe care nu îi mai văzuse de atât de mult timp.
Pentru ea, momentul trebuie să fi fost extraordinar. După aproape două decenii de izolare, vedea din nou oameni, auzea din nou voci și urma să părăsească insula care îi fusese casă timp de atât de mulți ani.
Nimeni nu putea înțelege ce încerca să spună
După ce a ajuns în Santa Barbara, femeia a devenit rapid o curiozitate pentru localnici. Oamenii voiau să o vadă și, mai ales, să afle cum reușise să supraviețuiască atât de mult timp singură.
A apărut însă o problemă neașteptată. Limba ei nu mai putea fi înțeleasă de oamenii din jur. Comunitatea din care provenea fusese împrăștiată, iar cei care încercau să comunice cu ea nu puteau purta o conversație completă.
Astfel, una dintre cele mai fascinante povești de supraviețuire din secolul al XIX-lea a rămas în mare parte nespusă. Femeia putea arăta obiecte, putea folosi gesturi și putea rosti cuvinte, însă nu exista cineva care să îi traducă întreaga poveste.
Nu știm ce a simțit în primii ani de singurătate, ce pericole a întâlnit, cum și-a organizat fiecare zi sau dacă a mai sperat că oamenii se vor întoarce după ea. Cele mai importante detalii ale vieții sale au rămas doar în memoria unei persoane care nu le putea transmite complet celor din jur.
Viața ei pe continent a durat doar câteva săptămâni
După salvare, femeia a locuit cu familia lui George Nidever. A primit haine noi, a cunoscut o lume complet diferită de cea în care trăise timp de aproape două decenii și a devenit cunoscută printre locuitorii din Santa Barbara.
A primit numele Juana María, însă acesta nu era numele ei adevărat. Numele pe care îl primise la naștere s-a pierdut, la fel ca o mare parte din limba și cultura comunității sale.
Din păcate, revenirea printre oameni nu a însemnat începutul unei vieți noi și îndelungate. La numai aproximativ șapte săptămâni după sosirea pe continent, Juana María s-a îmbolnăvit grav și a murit în octombrie 1853.
După aproape 18 ani în care reușise să supraviețuiască singură unei vieți extrem de dificile, femeia a murit la foarte scurt timp după ce fusese readusă în mijlocul civilizației.
Povestea ei avea să devină celebră după mai bine de un secol
Destinul femeii de pe Insula San Nicolas nu a fost uitat. În 1960, scriitorul american Scott O’Dell a publicat romanul „Island of the Blue Dolphins”, inspirat de povestea ei. Cartea a devenit extrem de cunoscută și a făcut ca milioane de cititori să afle, chiar și într-o variantă ficționalizată, despre femeia care trăise singură pe o insulă.
Romanul nu reprezintă o relatare exactă a vieții sale, iar multe dintre întâmplări au fost create de autor. Cu toate acestea, povestea reală din spatele cărții rămâne cel puțin la fel de impresionantă.
Astăzi, Juana María este amintită ca una dintre cele mai neobișnuite figuri din istoria Californiei. Ea a demonstrat că un om poate supraviețui ani întregi în condiții pe care cei mai mulți dintre noi cu greu ni le putem imagina.
Partea cea mai tristă este că adevărata ei poveste nu a putut fi niciodată spusă în întregime. Nu știm cum își numea familia, ce amintiri păstra despre oamenii care plecaseră, ce gândea în serile petrecute singură pe insulă sau care era adevăratul ei nume.
După aproape 18 ani de singurătate, femeia fusese găsită. Dar odată cu dispariția limbii pe care o vorbea, o parte din povestea ei se pierduse deja pentru totdeauna.
