Privind o hartă a lumii, ai putea crede că avioanele ar putea economisi timp traversând Antarctica atunci când zboară între anumite regiuni ale emisferei sudice. În realitate, deși aeronavele pot zbura peste continentul antarctic și unele chiar aterizează acolo, cursele comerciale regulate evită aproape întotdeauna zona Polului Sud. Nu există o „interdicție misterioasă”, ci o combinație de reguli de siguranță, lipsa aeroporturilor potrivite, condiții extreme și foarte puține rute pentru care traversarea continentului ar avea sens.
Nu este interzis să zbori peste Antarctica
Una dintre cele mai răspândite idei este aceea că avioanele nu au voie să intre în spațiul aerian al Antarcticii. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Autoritățile aeronautice tratează însă regiunea polară sudică drept o zonă care necesită proceduri și aprobări speciale. În reglementările americane, de exemplu, „South Polar Area” este definită ca întreaga regiune aflată la sud de paralela de 60°S. Operatorii care vor să efectueze asemenea zboruri trebuie să respecte cerințe suplimentare privind planificarea, aeroporturile de deviere, comunicațiile și recuperarea pasagerilor în caz de urgență.
Problema cea mai mare apare atunci când un avion întâmpină o defecțiune și trebuie să aterizeze rapid. În aproape orice altă parte a lumii există aeroporturi de rezervă aflate la distanțe rezonabile. În interiorul Antarcticii, asemenea opțiuni sunt extrem de puține.
Un avion trebuie să aibă unde să aterizeze în caz de urgență
Avioanele moderne cu două motoare pot efectua zboruri extrem de lungi deasupra oceanelor și regiunilor izolate datorită regulilor ETOPS. Acestea stabilesc, printre altele, cât de departe se poate afla aeronava de un aeroport potrivit pentru deviere.
Contrar unei explicații întâlnite des pe internet, ETOPS nu înseamnă pur și simplu că un avion trebuie să rămână permanent la „două sau trei ore de orice aeroport”. Limitele diferă în funcție de aeronavă, operator și aprobările primite. Există aeronave autorizate pentru timpi de deviere mult mai mari. Totuși, pentru un zbor peste interiorul Antarcticii, găsirea unor aeroporturi de rezervă care să îndeplinească toate cerințele devine foarte dificilă. Regulile cer inclusiv existența unor facilități prin care pasagerii să poată fi protejați de condițiile exterioare după o eventuală aterizare de urgență.
Iar în Antarctica acest detaliu este crucial. Aterizarea avionului ar fi doar prima parte a problemei. Dacă sute de oameni ar coborî într-o regiune izolată, la temperaturi extrem de scăzute, ar trebui să existe adăpost, asistență medicală, hrană, mijloace de comunicație și posibilitatea evacuării lor.
Antarctica are piste, dar nu o rețea normală de aeroporturi
Continentul nu este complet lipsit de infrastructură aeronautică. Există mai multe piste folosite de programele științifice, militare și logistice. Una dintre cele mai cunoscute este Wilkins Aerodrome, aflată la aproximativ 70 de kilometri de stația australiană Casey.
Pista de acolo este construită direct pe gheață glaciară și poate primi inclusiv aeronave Airbus A319 și avioane militare C-17 Globemaster. Are peste trei kilometri lungime, iar suprafața trebuie verificată și pregătită înaintea utilizării. Mai mult, aerodromul funcționează doar o parte din an și poate fi afectat de temperatură, vânt, zăpadă și modificările permanente ale ghețarului.
Australia operează chiar zboruri cu Airbus A319 între Hobart și Wilkins pentru transportul personalului implicat în programul antarctic. Așadar, afirmația că „avioanele comerciale nu pot ateriza în Antarctica” este falsă. Mai corect este să spunem că infrastructura existentă nu poate funcționa ca o rețea obișnuită de aeroporturi alternative pentru miile de curse comerciale operate zilnic în restul lumii.
Frigul extrem complică totul
Antarctica este unul dintre cele mai ostile medii în care poate opera un avion. Temperaturile extrem de scăzute afectează combustibilul, sistemele aeronavei și operațiunile de la sol. Piloții și dispecerii care efectuează zboruri polare trebuie să ia în calcul inclusiv limitele de temperatură ale combustibilului, comunicațiile disponibile și activitatea solară care poate influența anumite sisteme și nivelul radiațiilor.
La acestea se adaugă viscolele, vânturile puternice, vizibilitatea redusă și perioadele foarte lungi de întuneric din timpul iernii antarctice. O pistă care este perfect utilizabilă într-o zi poate necesita lucrări importante înaintea următorului zbor.
La Wilkins, de exemplu, echipele pot petrece săptămâni întregi pregătind suprafața de gheață pentru revenirea aeronavelor după iarnă.
Dar există și un motiv mult mai simplu: aproape nimeni nu are nevoie să zboare pe acolo
Chiar dacă toate problemele tehnice ar putea fi rezolvate, companiile aeriene s-ar lovi de o întrebare simplă: cine ar beneficia de aceste rute?
În emisfera nordică există numeroase orașe uriașe aflate pe continente diferite. Din acest motiv, traversarea regiunii arctice poate scurta semnificativ călătoriile dintre America de Nord, Europa și Asia.
Situația Polului Sud este complet diferită. Antarctica nu are orașe, iar marile centre populate ale emisferei sudice sunt concentrate în Australia, sudul Africii și America de Sud. Foarte puține perechi de orașe ar avea un traseu optim care să treacă prin apropierea Polului Sud.
Din acest motiv, nu merită construirea unei infrastructuri uriașe și asumarea unor proceduri mult mai dificile doar pentru a deservi câteva rute potențiale.
Unele curse comerciale ajung totuși foarte aproape de Antarctica
Există zboruri între Australia și Africa de Sud sau între Australia și America de Sud care pot coborî mult spre sud, în funcție de ruta aleasă, vânturi și condițiile meteorologice. Unele trasee pot ajunge chiar dincolo de Cercul Polar Antarctic.
Un exemplu cunoscut este ruta Sydney–Johannesburg, care traversează sudul Oceanului Indian. De asemenea, zborurile dintre Australia și Chile pot urma trasee foarte sudice peste Pacific. Totuși, acestea nu traversează Polul Sud propriu-zis.
Există și zboruri turistice speciale care pleacă din Australia și petrec câteva ore deasupra Antarcticii fără să aterizeze. Pasagerii pot vedea ghețarii și întinderile uriașe de gheață înainte ca avionul să se întoarcă în Australia.
Avioanele aterizează chiar și în apropierea Polului Sud
Există aeronave specializate care transportă cercetători, turiști și provizii în interiorul continentului. Antarctic Logistics & Expeditions organizează, de exemplu, zboruri către Polul Sud geografic, după ce pasagerii ajung mai întâi la baza Union Glacier.
Prin urmare, nici măcar Polul Sud nu este o zonă în care aviația ar fi imposibilă. Diferența este că aceste operațiuni sunt planificate special, folosesc echipaje experimentate și infrastructură pregătită pentru condițiile antarctice.
Airbusul care a aterizat pe o pistă de gheață
Unul dintre cele mai spectaculoase exemple a avut loc pe 2 noiembrie 2021. Compania Hi Fly a operat un Airbus A340-300 din Cape Town până la Wolf’s Fang Runway, o pistă amenajată pe gheața albastră a Antarcticii.
Avionul a parcurs aproximativ 2.500 de mile marine în puțin peste cinci ore și a devenit primul Airbus A340 care a aterizat pe continent. Aeronava transporta 23 de persoane, alături de echipamente necesare pregătirii sezonului antarctic.
Pentru aterizare, suprafața de gheață a fost pregătită astfel încât să ofere suficientă aderență, iar avionul transporta o cantitate mare de combustibil deoarece trebuia să poată efectua și drumul de întoarcere. Operațiunile Hi Fly au continuat ulterior, compania transportând spre Antarctica turiști, cercetători și cargo.
În 2025, compania a reușit o nouă premieră, efectuând și prima sa aterizare în Antarctica cu un Airbus A330.
Așadar, de ce nu vedem curse obișnuite traversând Polul Sud?
Răspunsul nu este că avioanele nu pot zbura acolo și nici că Antarctica ar fi o zonă interzisă. Tehnologia modernă permite asemenea operațiuni.
Problema este că interiorul continentului oferă extrem de puține posibilități de deviere în caz de urgență, vremea este imprevizibilă, infrastructura este limitată, procedurile sunt mult mai complexe, iar majoritatea rutelor comerciale nu ar economisi suficient timp pentru a justifica toate aceste dificultăți.
De aceea, în timp ce avioanele traversează frecvent regiunea arctică din nord, cerul deasupra Polului Sud rămâne unul dintre cele mai puțin circulate spații aeriene ale planetei.
