La prima vedere, obiectul metalic din imagine pare desprins dintr-un atelier vechi. Are două inele asemănătoare mânerelor unei foarfeci și o deschidere ovală prevăzută cu numeroși dinți ascuțiți. Unii ar putea crede că este o capcană în miniatură, o unealtă medicală sau un dispozitiv folosit la croitorie.
În realitate, obiectul are o întrebuințare mult mai simplă și mai puțin înfricoșătoare: este un tăietor vechi pentru coaja ouălor fierte moi, cunoscut și sub numele de deschizător de ouă sau „egg topper”. Astfel de ustensile erau folosite pentru îndepărtarea părții superioare a cojii, astfel încât oul să poată fi mâncat direct din suport, cu o linguriță.
Cum funcționa obiectul?
Dispozitivul se folosea asemenea unei foarfeci. Oul fiert moale era așezat într-un păhărel special, iar cercul cu dinți era poziționat în jurul capătului său superior. Prin apropierea celor două mânere, dinții perforau și slăbeau coaja de jur împrejur.
După această operațiune, partea de sus a oului putea fi ridicată mai ușor, ca un mic capac. În loc să lovească oul cu lingurița sau cu lama unui cuțit, utilizatorul obținea o deschidere mai uniformă și evita, pe cât posibil, ca fragmentele de coajă să ajungă în albuș.
Aspectul obiectului putea varia. Unele modele semănau cu o foarfecă prevăzută cu un inel zimțat, precum cel din imagine. Altele aveau forma unui clopoțel și foloseau un mecanism cu greutate sau arc pentru a produce o fisură circulară în coajă. Scopul era însă același: deschiderea cât mai curată a unui ou fiert moale.
De ce era nevoie de o asemenea ustensilă?
În trecut, ouăle fierte moi erau servite frecvent în suporturi individuale. Coaja trebuia deschisă numai în partea de sus, fără ca gălbenușul lichid să se verse și fără ca restul oului să fie deteriorat.
Metoda clasică presupunea lovirea cojii cu o linguriță, urmată de îndepărtarea bucăților una câte una. Procedeul putea deveni neplăcut, mai ales când coaja se spărgea neregulat sau când fragmente foarte mici cădeau în ou.
Tăietorul rezolva tocmai această problemă. Era una dintre numeroasele ustensile specializate întâlnite în bucătăriile de altădată, când servirea mesei era însoțită de obiecte concepute pentru fiecare preparat în parte.
Nu trebuie confundat cu un feliator de ouă
Deși ambele sunt ustensile de bucătărie, obiectul din imagine nu este un feliator pentru ouă tari. Feliatorul obișnuit are fire metalice paralele și este utilizat după ce oul a fost fiert complet și decojit. Prin apăsarea cadrului, oul este împărțit în felii egale.
Tăietorul din imagine se folosește în timp ce oul se află încă în coajă. El nu taie albușul sau gălbenușul, ci doar fisurează partea superioară a cojii.
De asemenea, nu este nici un perforator de ouă. Perforatorul este un dispozitiv mic, prevăzut cu un ac, care găurește coaja înainte de fierbere pentru a reduce riscul crăpării acesteia în apă.
De ce arată atât de neobișnuit?
Dinții interiori sunt elementul care îi face pe mulți să creadă că obiectul avea o utilizare dură sau periculoasă. Totuși, aceștia nu erau creați pentru a prinde sau tăia materiale groase. Rolul lor era să apese în mai multe puncte asupra cojii fragile și să formeze o linie circulară de rupere.
Lanțul mic dintre mânere putea limita deschiderea instrumentului sau putea menține componentele în poziția corectă. Metalul solid îi oferea rezistență, iar obiectul putea fi folosit timp de mulți ani fără să se deterioreze.
Modelul pare vechi, iar patina metalului sugerează că a stat mult timp depozitat. Totuși, principiul său este întâlnit și la ustensile moderne pentru deschiderea ouălor.
O ustensilă mică dintr-o perioadă diferită
Astăzi, majoritatea oamenilor deschid oul fiert moale cu o linguriță sau cu un cuțit. Din acest motiv, astfel de obiecte au dispărut aproape complet din bucătăriile obișnuite. Ele mai pot fi descoperite în sertarele bunicilor, în târgurile de antichități sau în colecțiile de ustensile culinare.
În epocile în care micul dejun era servit mai atent, iar masa avea reguli și accesorii precise, un asemenea dispozitiv nu era considerat inutil. Era o ustensilă practică, menită să transforme deschiderea oului într-o operațiune mai curată și mai elegantă.
Unele instrumente pentru îndepărtarea capacului ouălor au fost folosite chiar și în medii profesionale sau de laborator, unde era important ca partea superioară a cojii să fie deschisă rapid și cât mai uniform.
La ce folosea, așadar?
Obiectul misterios este, cel mai probabil, un tăietor mecanic pentru coaja ouălor fierte moi. Cercul cu dinți era așezat în jurul vârfului oului, iar mânerele erau strânse pentru a perfora coaja de jur împrejur.
Nu era un instrument de tortură, o capcană sau o ustensilă medicală. Era doar un accesoriu ingenios pentru micul dejun, creat într-o vreme în care până și deschiderea unui ou putea avea propria unealtă specială.
