În Hong Kong, unul dintre cele mai scumpe orașe din lume, criza locuințelor a împins sute de mii de oameni în condiții greu de imaginat. Pentru mulți dintre cei aproape 7,5 milioane de locuitori, un apartament normal a devenit un lux imposibil de atins. Așa au apărut locuințele minuscule, cunoscute sub numele de „case sicriu” sau „case-cutie de chibrit”.
Se estimează că peste 200.000 de oameni trăiesc în astfel de spații extrem de mici, unele de doar 4 metri pătrați. În multe dintre ele, nu poți sta nici măcar în picioare. Încăperea abia permite așezarea unei saltele simple și a câtorva lucruri personale. Hainele sunt agățate pe pereți, pe cuiere improvizate, iar ferestrele lipsesc complet.
În unele cazuri, baia, bucătăria și zona de spălat sunt înghesuite în același spațiu. Chiuveta este folosită și pentru vase, iar dușul poate fi doar un furtun prins lângă perete. În alte camere, condițiile sunt și mai dure: nu există bucătărie, nu există zonă de spălat, iar toaleta se află la capătul camerei, uneori fără ușă, chiar lângă saltea.
Această realitate a fost surprinsă de fotograful Benny Lam în seria sa numită Trapped. Pentru acest proiect, el a vizitat peste 100 de apartamente subdivizate și a documentat felul în care trăiesc oameni simpli, familii întregi și copii, în spații care ar trebui să fie doar depozite, nu locuințe.
De multe ori, proprietarii împart ilegal un apartament de aproximativ 60 de metri pătrați în aproape 20 de astfel de camere. Fiecare spațiu este apoi închiriat cu aproximativ 225 de dolari pe lună. Pentru cei care nu își permit altceva, aceasta devine singura opțiune, chiar dacă viața acolo înseamnă lipsă de intimitate, lipsă de aer, lipsă de lumină și o luptă zilnică pentru demnitate.
Benny Lam a atras atenția că acești oameni nu sunt invizibili, deși societatea îi tratează adesea așa. Ei sunt ospătarii care servesc în restaurante, paznicii din malluri, livratorii de pe străzi sau oamenii care fac curățenie în oraș. Diferența dintre ei și ceilalți nu ține de valoarea lor ca oameni, ci de locul în care sunt nevoiți să trăiască.
Povestea acestor „case sicriu” nu este doar despre sărăcie, ci despre cât de departe poate ajunge o criză a locuințelor într-un oraș bogat. În spatele fiecărei uși înguste se află o viață, o familie, un copil sau un om care muncește, dar care nu își permite un spațiu decent. Iar asta transformă problema într-una de demnitate umană, nu doar de bani.
