Cercetătorii studiază efectele pe termen lung ale infecției cu hantavirus, asemănătoare Long COVID
Un număr tot mai mare de cercetători își concentrează atenția asupra posibilității ca infecția cu Hantavirus să genereze efecte persistente similare cu cele ale sindromului Long COVID. Studii recente sugerează că pacienții afectați continuă să prezinte simptome și la luni bune după externare.
Acest interes a crescut în lumina focarului asociat navei de croazieră MV Hondius și a temerilor legate de varianta Andes a Hantavirusului la nivel internațional.
Specialiștii subliniază două aspecte esențiale care fac Hantavirusul îngrijorător:
- perioada de incubație extinsă, care poate dura până la opt săptămâni;
- lipsa unui tratament antiviral aprobat sau a unui vaccin.
În cazurile severe, infecția cu varianta Andes poate conduce la sindrom cardiopulmonar cu Hantavirus (HCPS), o formă gravă a bolii ce afectează plămânii și sistemul cardiovascular, având o rată de mortalitate de până la 50%. Totuși, Organizația Mondială a Sănătății a declarat că nu există dovezi care să sugereze că virusul ar putea duce la o pandemie comparabilă cu COVID-19.
Conform Euronews.com, o echipă de cercetători de la Pontificia Universidad Católica de Chile a monitorizat 21 de supraviețuitori ai infecției cu Hantavirus timp de trei până la șase luni după externare. Participanții au fost clasificați în funcție de severitatea bolii și necesitatea utilizării ECMO, o metodă intensivă de susținere artificială a funcției inimii și plămânilor pentru cazurile critice.
Rezultatele acestui studiu au fost remarcabile: niciunul dintre pacienți nu a reușit să se recupereze complet în termen de trei până la șase luni. Fiecare dintre cei 21 de supraviețuitori a raportat cel puțin un simptom persistent, iar mai mult de 60% dintre ei au menționat că nu s-au recuperat complet. În medie, pacienții au semnalat între 11 și 12 simptome persistente.
Printre simptomele frecvent întâlnite după infecție s-au numărat:
- oboseala accentuată;
- problemele motorii;
- insomnia;
- anxietatea;
- căderea părului;
- palpitațiile;
- tulburările de memorie;
- coșmarurile;
- tulburările senzoriale.
Chiar și pacienții care nu au prezentat forme severe au continuat să manifeste simptome pe termen lung. Aceasta sugerează că procesul de recuperare nu depinde exclusiv de terapia intensivă, ci și de impactul bolii în sine.
Mulți dintre supraviețuitori au recurs la automedicație pentru a gestiona simptomele persistente, utilizând frecvent:
- analgezice;
- somnifere;
- suplimente și vitamine.
Acest comportament a fost observat în special în rândul pacienților cu forme considerate mai puțin severe.
Studiul a relevat faptul că revenirea la activitățile normale este o provocare pentru majoritatea supraviețuitorilor. La șase luni după externare, aproape un pacient din cinci nu se întorsese încă la muncă sau la școală. Cei care și-au reluat activitatea au avut nevoie, în medie, de aproximativ trei luni și jumătate pentru recuperare, raportând o scădere a performanței fizice și mentale.
Unii pacienți s-au confruntat, de asemenea, cu stigmatizare socială, în special din cauza temerilor celor din jur referitoare la transmiterea virusului.
Autorii studiului subliniază că dimensiunea mică a lotului analizat limitează generalizarea concluziilor, însă rezultatele sugerează că efectele infecției cu Hantavirus pot persista mult timp după faza acută. Specialiștii afirmă că simpla supraviețuire a pacienților nu este suficientă și este necesară:
- monitorizare medicală pe termen lung;
- recuperare multidisciplinară;
- sprijin psihologic;
- reintegrare socială și profesională.
Cercetătorii consideră că experiența pandemiei de COVID-19 a influențat modul în care medicina abordează bolile infecțioase, punând un accent tot mai mare pe efectele persistente care pot apărea după vindecarea aparentă a pacientului.
