Pentru cei mai mulți oameni, momentul pensionării pare simplu de anticipat. Ajungi la o anumită vârstă, depui actele, iar după finalizarea procedurilor începi să primești pensia lunară. În realitate, lucrurile nu funcționează întotdeauna atât de simplu.
Există persoane care ajung la vârsta la care se așteaptă să iasă la pensie și abia atunci constată că anii trecuți în buletin nu sunt suficienți. O perioadă lungă fără contract, munca nedeclarată sau anii în care nu au fost achitate contribuții pot cântări enorm în momentul depunerii dosarului.
Problema poate trece neobservată zeci de ani. Mulți oameni știu aproximativ cât au muncit, dar nu verifică dacă toate perioadele respective apar și în evidențele sistemului public de pensii. Diferența dintre cele două poate deveni esențială tocmai atunci când veniturile din muncă urmează să dispară.
Abia aici apare condiția pe care orice viitor pensionar ar trebui să o cunoască.
Vârsta de pensionare nu este suficientă
Pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind atât vârsta standard de pensionare, cât și stagiul minim de cotizare contributiv.
În prezent, stagiul minim de cotizare contributiv este de 15 ani, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Cu alte cuvinte, simplul fapt că o persoană a ajuns la vârsta standard de pensionare aplicabilă situației sale nu îi garantează automat pensia pentru limită de vârstă.
Pentru femei, trebuie avut în vedere și faptul că vârsta standard de pensionare crește gradual, potrivit calendarului stabilit de lege, până la atingerea nivelului prevăzut de noul sistem.
Ce înseamnă, de fapt, cei 15 ani
Cei 15 ani nu trebuie să fie neapărat consecutivi. O persoană poate avea, de exemplu, mai mulți ani lucrați, apoi o perioadă în care nu a fost asigurată, după care să revină în activitate.
Important este ca, atunci când sunt adunate perioadele recunoscute potrivit legii pentru stabilirea stagiului minim contributiv, să fie atins pragul necesar.
Aici poate apărea una dintre cele mai neplăcute surprize. Faptul că cineva spune că „a muncit 20 de ani” nu înseamnă automat că are 20 de ani de stagiu contributiv înregistrat.
Munca fără forme legale, perioadele pentru care nu există contribuții sau situațiile care nu pot fi demonstrate și recunoscute conform legislației pot crea goluri în istoricul de asigurare.
Există și anumite perioade speciale recunoscute de lege. De exemplu, concediul pentru creșterea copilului acordat începând cu 1 ianuarie 2006 este luat în calcul, în condițiile legii, inclusiv la stabilirea stagiului minim contributiv.
Ce se întâmplă dacă ai doar 12, 13 sau 14 ani
Aici apare problema principală. Dacă o persoană ajunge la vârsta standard de pensionare, dar nu îndeplinește stagiul minim necesar, nu poate obține pensia pentru limită de vârstă doar pentru că a împlinit vârsta respectivă.
De exemplu, cineva poate avea 14 ani de stagiu contributiv și să fi ajuns deja la vârsta standard. Acel an care lipsește poate face diferența dintre îndeplinirea și neîndeplinirea condițiilor pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.
Tocmai de aceea este riscant ca verificarea vechimii să fie lăsată pentru ultimele luni înainte de pensionare.
„Pensia minimă” nu rezolvă automat situația
O altă confuzie apare în jurul așa-numitei „pensii minime”.
În limbajul curent este folosită expresia „pensie minimă”, însă mecanismul este, de fapt, indemnizația socială pentru pensionari. Aceasta completează, în condițiile legii, venitul unui pensionar care are o pensie foarte mică.
Asta înseamnă că nu este o pensie acordată automat unei persoane doar pentru că a ajuns la o anumită vârstă și nu are alte venituri.
Mai întâi trebuie să existe un drept de pensie. Dacă persoana nu îndeplinește condițiile necesare pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă, indemnizația socială pentru pensionari nu poate înlocui pur și simplu anii de cotizare care lipsesc.
Există o soluție pentru cei cărora le lipsesc câțiva ani
Situația nu este însă fără ieșire în toate cazurile.
Legea permite încheierea unui contract de asigurare socială și pentru anumite perioade anterioare în care persoana nu a fost asigurată. Este ceea ce oamenii numesc, de obicei, „cumpărarea vechimii”.
Prin acest mecanism pot fi acoperite cel mult 6 ani calendaristici anteriori lunii în care este încheiat contractul, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.
Foarte important: nu pot fi cumpărați pur și simplu oricare șase ani din viață. Perioadele trebuie să se încadreze în intervalul permis de lege, iar pentru lunile respective persoana nu trebuie să fi avut deja stagiu de cotizare sau obligația de a fi asigurată.
Contractul retroactiv este destinat obținerii pensiei pentru limită de vârstă.
Cât costă un an de vechime în 2026
Costul este legat de venitul lunar asigurat ales prin contract. Acesta nu poate fi mai mic decât salariul minim brut în vigoare la data încheierii contractului.
De la 1 iulie 2026, salariul minim brut pe țară este de 4.325 de lei.
Contribuția de asigurări sociale este de 25%, ceea ce înseamnă aproximativ 1.081 de lei pentru o lună de asigurare la baza minimă.
Pentru 12 luni, costul ajunge astfel la aproximativ 12.975 de lei. Pentru doi ani suma se apropie de 25.950 de lei, iar pentru perioade mai lungi costurile pot deveni considerabile.
De aceea, verificarea situației din timp poate fi mult mai importantă decât pare.
Dar dacă ai lucrat în străinătate?
Anii lucrați legal în afara României nu sunt neapărat pierduți.
În cazul statelor membre ale Uniunii Europene și al altor țări cu care România aplică reguli sau acorduri internaționale în domeniul securității sociale, perioadele de asigurare pot fi luate în considerare pentru stabilirea drepturilor, conform regulilor aplicabile.
Asta înseamnă că o persoană care nu strânge singură cei 15 ani doar din activitatea desfășurată în România poate, în anumite situații, să îndeplinească cerința prin totalizarea perioadelor de asigurare realizate în alte state.
Fiecare stat va calcula și va plăti însă partea de pensie corespunzătoare perioadelor lucrate și contribuțiilor realizate în sistemul său.
Cum verifici câți ani ai înregistrați
Cea mai bună metodă de a evita surprizele este verificarea situației cu mult înainte de pensionare.
Persoanele care au cont în sistemul online al Casei Naționale de Pensii Publice pot consulta informații despre stagiile de cotizare și contribuțiile înregistrate. Pentru perioadele ulterioare datei de 1 aprilie 2001 poate fi solicitată și o adeverință privind stagiul de cotizare de la casa teritorială de pensii.
Dacă lipsesc perioade despre care persoana știe că au fost lucrate legal, este mult mai simplu ca documentele și eventualele neconcordanțe să fie clarificate înainte de depunerea dosarului de pensionare.
Pentru anii mai vechi pot deveni importante carnetul de muncă și alte documente care dovedesc activitatea desfășurată.
Detaliul care poate schimba totul la pensionare
Așadar, atingerea vârstei de pensionare este doar una dintre condiții. Pentru pensia pentru limită de vârstă contează și existența stagiului minim contributiv cerut de lege.
Pentru cine descoperă la timp că îi lipsesc câteva luni sau câțiva ani, pot exista soluții. Pentru cine face verificarea abia atunci când ajunge la ghișeul casei de pensii, lucrurile pot deveni mult mai complicate și mai costisitoare.
De aceea, istoricul contribuțiilor nu ar trebui verificat doar în anul pensionării. O simplă verificare făcută cu câțiva ani mai devreme poate arăta dacă există perioade lipsă și dacă mai este timp pentru completarea lor.
