Solstițiul de vară 2026: câte ore de lumină aduce cea mai lungă zi din an în România
Pe 21 iunie 2026, la ora 11:24, România va celebra solstițiul de vară, eveniment astronomic ce marchează începutul oficial al verii în emisfera nordică.
Acest fenomen aduce cu sine cea mai lungă zi și cea mai scurtă noapte din an, Soarele atingând maximul pe cer. Ulterior, durata zilelor va începe să scadă treptat, iar nopțile vor deveni tot mai lungi, până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie. De-a lungul istoriei, solstițiul de vară a avut o semnificație deosebită în diverse culturi, fiind asociat cu simboluri ale luminii, prosperității și reînnoirii. Multe civilizații au sărbătorit acest moment prin ceremonii și obiceiuri care marcau puterea Soarelui și debutul unei perioade favorabile pentru recolte și fertilitate.
Fenomenul solstițiului de vară, ce se manifestă anual în jurul datei de 21 iunie, va avea loc în 2026 la ora 11:24, ora României. Atunci, Soarele va fi la cea mai înaltă poziție pe bolta cerească, iar durata de lumină naturală va atinge maximul. După acest moment, zilele vor începe să se scurteze, iar nopțile se vor lungi, continuând până la solstițiul de iarnă din 21 decembrie, care marchează momentul opus în ciclul anual al mișcării aparente a Soarelui.
În România, solstițiul de vară din 2026 va aduce aproximativ 15 ore și 32 de minute de lumină naturală, ceea ce înseamnă că cea mai lungă zi a anului va fi marcată de o durată maximă între răsărit și apus. De asemenea, Soarele va atinge o altitudine de aproximativ 67°52′ deasupra orizontului, ceea ce explică numărul mare de ore de lumină și intensitatea radiației solare caracteristice începutului verii.
Termenul „solstițiu” provine din latinescul „solstitium”, care se traduce prin „Soarele stă”. Această denumire face referire la senzația că Soarele își oprește temporar mișcarea aparentă pe cer înainte de a-și schimba direcția. Specialiștii în astronomie afirmă că solstițiul de vară este și momentul în care intervalul de crepuscul se prelungește, adică perioada de lumină difuză dintre apus și întuneric, respectiv dintre sfârșitul nopții și răsărit. În regiunile nordice, acest fenomen este mai evident și poate duce la „nopți albe”, unde cerul rămâne luminat toată noaptea, iar întunericul devine aproape imperceptibil.
Solstițiul de vară are loc atunci când longitudinea astronomică a Soarelui ajunge la 90°, semnalizând începutul verii astronomice în emisfera nordică. Acest fenomen este influențat de rotația Pământului în jurul axei sale și de revoluția sa în jurul Soarelui. Inclinația axei terestre, de 66°33′ față de planul orbitei, joacă un rol crucial în distribuția radiației solare între cele două emisfere, explicând alternanța anotimpurilor și variațiile duratei zilei și nopții pe parcursul anului.
Din perspectiva unui observator de pe Terra, Soarele pare să urmeze o traiectorie pe ecliptică, deplasându-se cu aproximativ un grad pe zi. La solstițiul de vară, Soarele se află la 23°27′ nord de ecuatorul ceresc, deasupra Tropicului Racului, atingând cel mai înalt punct pe cer în emisfera nordică, conform informațiilor oferite de Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din București.
