Semnele că un părinte este bun: 5 lucruri pe care copiii le înțeleg despre viață
A le spune copiilor să devină mai puternici este dureros și nu îi ajută să devină mai rezilienți în moduri care le îmbunătățesc viața sau îi protejează. Totuși, este greu să înveți copiii când să fie amabili și când să se apere singuri. Le oferim copiilor noștri o societate complexă pe care, ca adulți, nu o stăpânim complet. Astfel, nu este de mirare că apar confuzii în parenting.
De multe ori, lecțiile pe care le predăm copiilor sunt lecțiile pe care le învățăm noi înșine: să facem distincția între comportamentele acceptabile și cele inacceptabile, să stabilim limite sănătoase, să fim persoane amabile și pline de compasiune și să gestionăm conflictele cu empatie. Stăpânirea acestor abilități este un proces continuu, dar părinții buni îmbrățișează această provocare pentru a-și educa copiii să devină oameni responsabili și amabili.
Iată cinci aspecte esențiale pe care copiii le înțeleg despre viață, care pot indica faptul că un părinte este bun:
1. A fi adevărat cu tine însuți este esențial.
Ajută-ți copilul să recunoască unicitatea sa. Arată-i cum are o combinație specifică de abilități, trăsături fizice și caracteristici care fac lumea mai bună. Fii conștient că, dacă în următoarea frază compari copilul cu colegii sau frații săi, nu va înțelege cu adevărat semnificația „a fi adevărat cu tine însuți”.
Copiii observă de asemenea cum îți exprimi autenticitatea în lume. Dacă te ascunzi mereu de sentimentele tale adevărate, ei vor percepe asta. „Nu există un dar mai mare în viața unui om decât cel al unei conexiuni profunde și al unui loc în relații”, a spus terapeutul de familie Eli Harwood. A fi adevărat cu sine este o provocare continuă care necesită curaj, nu doar vorbe goale. Încurajează-ți copilul să își exprime unicitatea arătându-i constant cât de mult îți apreciezi propria autenticitate.
2. Nu ești singura persoană de pe planetă.
Ajută-ți copilul să treacă de la un comportament egoist la unul empatic. Învață-l să arate politețe, cum ar fi a spune „te rog”, „mulțumesc”, „îmi pare rău” și să aștepte să vorbească atunci când altcineva este pe cale să se exprime. Demonstrează acest comportament prin exemplu, arătând că aceste gesturi se aplică tuturor, nu doar celor pe care îi consideri importanți.
Dacă copilul tău te vede adresându-te nepoliticos celor din jur, dar având o atitudine prietenoasă la o întâlnire, va învăța că oamenii au o valoare ierarhică bazată pe profesie sau aspect, nu pe cine sunt ei cu adevărat. Oferă-i oportunitatea de a-și exprima recunoștința, cum ar fi trimiterea de note de mulțumire, pentru a-i ajuta să devină mai recunoscători.
3. Punctele de vedere diferite sunt binevenite, nu temute.
Discută despre faptul că este perfect normal ca oamenii să perceapă situații diferit. Expune-ți copilul la idei, religii și culturi diferite, învățându-l că aceste diferențe fac parte din viață. Întreabă-l ce părere are despre diverse subiecte, asigurându-te că îi oferi ocazia să își exprime opiniile fără a fi doar aplaudat pentru că este de acord cu tine.
Învățarea de a privi viața printr-o lentilă mai largă ajută la eliminarea discriminării și a prejudecăților. Fii conștient de reacțiile tale atunci când te confrunți cu opinii opuse; nu ridica din sprâncene, nu râde peiorativ și nu face comentarii răutăcioase. Acceptarea diversității este ceea ce ne ajută să prosperăm.
4. Ești responsabil pentru înțelegerea (și gestionarea) emoțiilor tale.
Învață-ți copiii că conflictele sunt inevitabile și că furia este normală. Important este să învețe cum să gestioneze aceste sentimente neplăcute. Folosește jocuri pentru a-i ajuta să înțeleagă și să își gestioneze emoțiile. Exemplul unui exercițiu poate include pași simpli: oprește-te, respiră adânc, numește emoția și gândește-te la o reacție adecvată.
Discutarea emoțiilor are un efect calmant. Demonstrează-le că emoțiile incomode sunt normale. Dacă te simți furios, găsește o modalitate sănătoasă de a-ți exprima acea emoție, astfel încât copilul tău să observe că este posibil să rezolvi problemele fără a te lăsa copleșit de sentimente negative.
5. Compasiunea și a dărui sunt valoroase.
Îndrumă-ți copilul să își asume responsabilități, cum ar fi temele pentru acasă și treburile casnice. Ajută-l să înțeleagă că a fi compasiv față de ceilalți este o parte importantă a contribuției la comunitate. Nu îi lăsa să te observe așteptând laude pentru acțiunile tale de compasiune, ci laudă-i în privat pentru gesturile lor binevoitoare.
Transformă faptele de bunătate în parte a culturii familiale, integrând acțiuni compasive în rutina zilnică. Când subiecte precum sărăcia sau lipsa de adăpost sunt discutate, încurajează-i să găsească modalități semnificative de a participa. Fiecare vârstă are activități adecvate, de la organizarea de colecte de jucării la voluntariat. Dacă ei văd cum îi ajuți pe ceilalți, vor găsi mai ușor modalități de a arăta bunătate.
