Sâmbăta lui Lazăr 2026: Interdicții pentru români până la Paște, explicate de preot
Pe 4 aprilie 2026, credincioșii ortodocși marchează Sâmbăta lui Lazăr, praznic care comemorează miracolul învierii săvârșit în Betania, relatat în Evanghelia după Ioan.
Sărbătoarea precede perioada premergătoare Săptămânii Patimilor și oferă prilejul unei pregătiri sufletești pentru Paște. Este însoțită de o serie de rânduieli menite să întărească viața duhovnicească. Preotul Dan Damaschin a explicat pentru Digi24.ro importanța rugăciunii, a postului și a apropierii de valorile credinței. Această zi nu are dată fixă, fiind stabilită anual în funcție de momentul Paștelui și celebrată cu opt zile înainte de Învierea Domnului.
Sâmbăta lui Lazăr amintește unul dintre cele mai importante miracole săvârșite de Iisus Hristos înainte de propria Înviere. Evenimentul îl are în prim-plan pe Lazăr, fratele Martei și al Mariei, din Betania, apropiați ai Mântuitorului, care murise de patru zile. Relatarea biblică surprinde atât durerea profundă a celor două surori, cât și credința lor neclintită, exprimată prin chemarea adresată lui Iisus în momentele de suferință. În ciuda aparenței unei morți ireversibile, Hristos le transmite că Lazăr „doarme”, pregătind astfel momentul unei minuni ce urma să se întâmple, care avea să confirme puterea divină asupra morții.
Minunea are loc într-o zi de sâmbătă, cu puțin timp înainte de Intrarea Domnului în Ierusalim. La chemarea lui Iisus, Lazăr iese din mormânt, revenind la viață în fața celor apropiați. Evenimentul ilustrează biruința vieții asupra morții și puterea divină care depășește limitele firii. Pentru credincioși, această întâmplare transmite un mesaj central: moartea nu reprezintă un sfârșit, iar credința autentică poate deschide drumul către mântuire. Sărbătoarea dobândește astfel o semnificație aparte în spiritualitatea ortodoxă, pregătind credincioșii pentru Săptămâna Patimilor și pentru Învierea Domnului.
Tradiția ortodoxă stabilește o serie de rânduieli esențiale pe care credincioșii sunt îndemnați să le respecte în această perioadă, având rolul de a pregăti sufletește și spiritual pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Postul capătă o dimensiune profundă, depășind simpla formalitate. Credincioșii sunt chemați să acorde atenție nu doar alimentației, ci și gândurilor și faptelor. Participarea la slujbele religioase, ascultarea cu atenție a textelor evanghelice și implicarea în ritualurile specifice constituie repere importante ale pregătirii sufletești pentru Înviere.
Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri ale zilei este prepararea plăcintelor de post, denumite „plăcintele lui Lazăr”. Acestea sunt împărțite rudelor, apropiaților sau persoanelor aflate în nevoie, ca semn al milosteniei, generozității și solidarității. Obiceiul reflectă spiritul acestei zile, unde tradițiile culinare se împletesc cu semnificația spirituală.
În zonele rurale, se păstrează obiceiul colindatului, cunoscut sub numele de „Lăzărelul”. Fetele și copiii merg din casă în casă, interpretând cântece specifice și primind în schimb daruri simbolice, precum ouă sau dulciuri. Practica are rolul de a conserva tradițiile populare și de a întări legăturile dintre membrii comunității.
Sâmbăta lui Lazăr este ultima zi în care credincioșii mai pot face pomeniri sau parastase pentru cei adormiți. Începând cu Duminica Floriilor, 5 aprilie, și până la Paște, aceste slujbe nu mai sunt oficiate, pentru a permite concentrarea asupra semnificațiilor mântuirii și a pregătirii spirituale pentru Săptămâna Mare. Tradiția recomandă limitarea activităților de divertisment, precum petrecerile sau alte manifestări zgomotoase. Perioada este considerată una dedicată reculegerii și reflecției.
