Piețele energetice globale se confruntă cu un dezastru iminent din trei motive principale
Pagubele produse de închiderea Strâmtorii Ormuz sunt însemnate – lumea a pierdut deja o cantitate de petrol egală cu aproape 2% din producția de anul trecut.
Fără o redeschidere a acestei rute maritime, costurile vor exploda, ceea ce ar putea duce la blocarea completă a sistemului global de aprovizionare cu combustibil. O analiză The Economist arată cât de aproape ne aflăm de o catastrofă energetică. Pe data de 17 aprilie, ministrul de externe al Iranului a declarat „deschiderea completă” a Strâmtorii Ormuz, iar prețul țițeiului Brent a scăzut imediat cu 10%, până la 90 de dolari pe baril. În doar câteva ore, Iranul a schimbat total cursul și a atacat un petrolier din India. Ziua următoare, prețurile petrolului au crescut din nou, însă ele rămân sub valoarea record atinsă la finalul lunii martie, în ciuda blocadei impuse de SUA asupra petrolului iranian.
În aproximativ 50 de zile de război, lumea a pierdut 550 de milioane de barili de țiței din Golful Persic. În fiecare lună în care strâmtoarea rămâne închisă, se pierd și 7 milioane de tone de gaz natural lichefiat (GNL): 2% din producția anuală. Totuși, în țările occidentale, pagubele rămân încă limitate. Benzina este puțin mai scumpă, însă cele mai multe familii își pot permite în continuare să conducă la fel de mult. Camioanele circulă, avioanele zboară și stocurile de combustibili rămân aproape de nivelul înregistrat înaintea războiului.
Această imagine reconfortantă, însă, este una profund înșelătoare. Ultimele petroliere care au reușit să traverseze Strâmtoarea Ormuz înainte să înceapă războiul au ajuns acum la destinație, în Malaysia și California. Nu mai există nicio rezervă care să protejeze lumea de șocul energetic, într-o perioadă a anului în care cererea de combustibil devine tot mai mare din cauza persoanelor care merg în vacanță.
Volumul total al petrolului transportat pe mare a scăzut într-un ritm record. Doar un eveniment major mai poate reechilibra piețele energetice. Dacă Strâmtoarea Ormuz s-ar redeschide acum, am putea evita un dezastru total, dar unele pagube sunt inevitabile. Trei factori împing lumea înspre marginea prăpastiei. Stocurile de petrol puse la vânzare se epuizează, rafinăriile reduc producția de combustibil și cererea se păstrează la un nivel ridicat în mod artificial, în special în Europa.
Un eveniment major trebuie să aibă loc într-un loc important pentru ca piețele energetice să se reechilibreze. Unul dintre motivele pentru care cel mai mare șoc al aprovizionării din istoria comerțului cu petrol nu a declanșat o panică globală este că o cantitate de petrol apropiată de recordul absolut se afla deja pe mare în momentul în care a început războiul. În timp ce navele militare americane porneau înspre Golful Persic, în februarie, țările producătoare de petrol din regiune au început să exporte tot mai mult.
După ultimele livrări care au ajuns la destinație, acele stocuri de petrol transportat pe mare s-au epuizat. La fel s-a întâmplat și cu cea mai mare parte din petrolul de origine iraniană și rusească transportat de petroliere, care a fost cumpărat abia după ce Trump a decis să retragă temporar unele sancțiuni împotriva Moscovei și Teheranului. Volumul total al petrolului transportat pe mare a scăzut într-un ritm record. În cazul kerosenului și al benzinei, stocurile sunt mult sub limitele istorice și aproape de nivelul minim necesar pentru continuarea comerțului pe mare.
Asia a fost lovită cel mai grav de criza din Golful Persic. Această situație lasă Asia, care cumpără 80% din petrolul exportat de țările din Golful Persic, într-o situație extrem de periculoasă. Stocurile comerciale ale anumitor țări asiatice sunt aproape goale. Coreea de Sud urmează să își reducă rezervele strategice în următoarele zile, iar cele ale Japoniei se vor epuiza în luna mai. Stocurile de țiței din Asia, în afară de China, au scăzut cu 67 de milioane de barili (sau 11%) în perioada 19 martie – 19 aprilie, potrivit Kayrros.
Din cauza lipsei materiilor prime, rafinăriile din Asia au fost forțate să își reducă producția cu peste 3 milioane de barili pe zi sau 10% din capacitatea lor combinată. Aceste cifre ar putea crește la 5 milioane de barili în luna mai și 10 milioane în iulie, dacă Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă. Prețurile în piețele din Asia la benzină, motorină și kerosen au crescut de la 80 de dolari pe baril la 120, de la 93 la 175, respectiv de la 94 la 200 de dolari, din cauza războiului din Iran. Șapte țări au impus obligativitatea muncii de acasă și cel puțin cinci state au raționalizat combustibilul, au închis unele școli și au introdus alte măsuri pentru ameliorarea crizei.
Europa a evitat până acum scenariul unei catastrofe alimentate de cererea mare pentru combustibil. Din cele 27 de state UE, 16 folosesc fondurile publice sau reduc taxele la combustibili pentru a feri consumatorii de creșterea prețurilor. Rafinăriile europene au redus foarte puțin producția. Dar, ca și țările din Asia, și statele europene sunt nevoite să cumpere țiței la prețuri mult mai mari decât cele normale, ceea ce va forța rafinăriile să reducă producția în viitorul apropiat.
Cu toate că Europa are destule rezerve de kerosen pentru 50 de zile – nivelul lor tipic – dacă Strâmtoarea Ormuz nu se va deschide până în iunie, aceste stocuri se vor reduce semnificativ. Situația va fi și mai gravă dacă Statele Unite vor copia strategia Chinei și vor interzice exporturile de produse petroliere rafinate, care au crescut deja cu aproape 50% de la începutul războiului, pentru a domoli creșterea prețurilor pe piața internă.
Pierderea unei cantități uriașe de petrol este aproape inevitabilă. Chiar dacă strâmtoarea s-ar deschide complet azi, ar dura luni de zile pentru ca producția de țiței și transportul combustibilului să revină la nivelul de dinainte de război. O pierdere cumulativă de 1,5 miliarde de barili de petrol din Golful Persic (5% din producția anuală globală) este aproape inevitabilă, potrivit comerciantului Saad Rahim de la Trafigura. Dacă, însă, strâmtoarea nu se va deschide în viitorul apropiat, cifrele dezastrului ar putea fi de două ori mai mari.
Ultima dată când cererea de petrol a scăzut cu 10% într-o perioadă foarte scurtă a fost în timpul pandemiei de COVID-19, atunci când PIB-ul mondial a înregistrat o scădere de peste 3%.
