Părinții din generația X încearcă să facă lucrurile diferit, dar se lovesc de aceleași obstacole emoționale
Therapist Stephanie Lindeman a observat cum părinții din generațiile Boomers și Millennials abordează parentingul, iar observațiile ei au câștigat atenție pe internet.
Lindeman, care este consilier licențiat în sănătate mintală și terapeut de cuplu și familie, explică în bio-ul ei că se concentrează pe relații, traumă și dezvoltare personală. Recent, a abordat părinții din generația X, împărtășind trei observații clinice despre comportamentul lor.
1. Părinții din generația X nu caută terapia de familie. Lindeman a observat că participarea părinților din generația X la terapia de familie este mult mai scăzută comparativ cu cea a părinților Boomers. Ea a menționat că nu știe de ce acest tipar se menține, dar este motivată să lucreze cu părinții din generația X.
2. Părinții din generația X sunt uneori emoțional indistingușabili de Boomers. Lindeman a spus că „Părinții din generația X își impun cu adevărat să primească mai mult de la copiii lor și să fie mai vulnerabili emoțional față de copiii lor.” Aceasta înseamnă „a fi deschis să audă mai multe nevoi emoționale și vulnerabilități ale copiilor lor fără a-i închide imediat.”
3. Părinții din generația X sunt mai predispuși să participe la terapia de cuplu decât alte generații. Lindeman a oferit laude, afirmând că „Voi faceți o treabă excelentă în domeniul terapiei de cuplu.” Ea a subliniat că părinții din generația X se angajează să facă terapie de cuplu, ceea ce le oferă încredere că pot face același lucru și în terapia de familie.
Lindeman a îndemnat părinții din generația X să reflecteze asupra relațiilor lor cu părinții lor, pentru a putea să fie mai accesibili emoțional pentru copiii lor. Unii părinți din generația X au comentat despre alegerile lor de a alege terapia individuală în locul terapiei de familie, menționând că independența este un obiectiv important pentru ei.
Lindeman a recunoscut că asumarea responsabilității pentru daunele cauzate ca părinte este o provocare grea. Ea a spus că „A lua responsabilitate ca părinte înseamnă a face față întrebării, ‘Sunt eu un părinte rău?’” Aceasta este o întrebare care vine cu rușine parentală, care poate fi greu de gestionat.
Din acest proces de asumare a responsabilității, părinții pot deveni mai prezenți pentru copiii lor, ceea ce va permite acestor copii să devină părinți și mai disponibili emoțional în viitor. Lindeman a subliniat că trauma generațională poate fi vindecată prin pași mici și atenți. Aceasta subliniază importanța de a crea o lume mai bună pentru generațiile viitoare, chiar dacă schimbarea este lentă.
