Una dintre cele mai frecvente nelămuriri apare atunci când au trecut mai mulți ani de la moartea unei persoane, iar familia nu a ajuns încă la notar pentru dezbaterea succesiunii. Mulți cred că, după un anumit număr de ani, moștenirea se pierde automat. În realitate, legea face o diferență importantă între acceptarea moștenirii și dezbaterea propriu-zisă a succesiunii.
Potrivit Codului civil, dreptul de opțiune succesorală se exercită, în principiu, în termen de un an de la data deschiderii moștenirii, adică, de regulă, de la data decesului. În acest interval, persoana chemată la moștenire poate accepta moștenirea sau poate renunța la ea.
Asta nu înseamnă însă că succesiunea trebuie neapărat finalizată la notar în primul an. Procedura succesorală poate fi dezbătută și după mai mulți ani, dacă moștenitorul a acceptat moștenirea în termenul prevăzut de lege. Există inclusiv succesiuni dezbătute la mult timp după deces.
Cum poate fi acceptată moștenirea
Acceptarea poate fi expresă sau tacită. Acceptarea expresă presupune ca persoana să își asume în scris calitatea de moștenitor, printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată.
Acceptarea tacită apare atunci când moștenitorul face anumite acte pe care, în mod normal, nu le-ar putea face decât în calitate de moștenitor.
De exemplu, unele acte de dispoziție asupra drepturilor succesorale ori anumite acte de administrare definitivă sau de folosință a bunurilor moștenirii pot reprezenta acceptare tacită.
În schimb, simpla efectuare a unor acte urgente de conservare, supraveghere sau administrare provizorie nu înseamnă automat că moștenirea a fost acceptată. Fiecare situație trebuie analizată în funcție de circumstanțele concrete.
Ce se întâmplă dacă nu ai făcut nimic timp de un an
Situația poate deveni mai complicată dacă persoana nu poate demonstra că a acceptat moștenirea în termenul legal.
Codul civil prevede anumite reguli pentru situația în care succesibilul cunoștea faptul că moștenirea s-a deschis și știa că are dreptul să moștenească, dar nu și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală în termen.
Prin urmare, nu este corectă afirmația simplificată potrivit căreia „dacă nu faci succesiunea într-un an, pierzi automat moștenirea”. Contează dacă moștenirea a fost sau nu acceptată în termen și ce dovezi există în acest sens.
Există și situații speciale în care termenul de un an poate începe să curgă de la o altă dată. Printre acestea se numără cazul copilului născut după deschiderea moștenirii, descoperirea ulterioară a unui testament sau situația în care o persoană află mai târziu despre legătura de rudenie care îi oferă dreptul de a moșteni.
Ce se întâmplă dacă succesiunea este făcută după doi ani
Mai există un termen important, dar acesta are legătură cu taxele și nu cu pierderea automată a dreptului la moștenire.
Dacă o succesiune care cuprinde proprietăți imobiliare este finalizată în termen de doi ani de la data decesului, nu se datorează impozitul succesoral prevăzut pentru depășirea acestei perioade.
Dacă succesiunea este finalizată după mai mult de doi ani, se poate datora un impozit de 1%, calculat potrivit regulilor fiscale asupra activului net imobiliar din masa succesorală.
Așadar, faptul că au trecut doi, cinci sau chiar mai mulți ani de la deces nu înseamnă, prin el însuși, că succesiunea nu mai poate fi făcută. Important este dacă persoana care solicită moștenirea a acceptat-o în termenul prevăzut de lege sau poate demonstra existența unei situații speciale.
Cine are dreptul la moștenire
În lipsa unui testament care să stabilească altfel, în limitele permise de lege, moștenirea revine soțului supraviețuitor și rudelor persoanei decedate.
Primii chemați la moștenire sunt descendenții, adică în principal copiii și, după caz, nepoții. Soțul supraviețuitor vine la moștenire împreună cu rudele defunctului, având o cotă stabilită de lege în funcție de clasa de moștenitori cu care intră în concurs.
Dacă nu există descendenți, pot veni la moștenire părinții, frații și surorile defunctului sau descendenții acestora.
În lipsa acestora, legea stabilește și alte clase de moștenitori, printre care bunicii, străbunicii și anumite rude colaterale, până la gradul al patrulea inclusiv.
Cine poate pierde dreptul de a moșteni
Există și situații în care o persoană care ar fi avut în mod normal dreptul la moștenire poate fi înlăturată.
Legea reglementează așa-numita nedemnitate succesorală, aplicabilă în cazul unor fapte deosebit de grave.
De exemplu, poate fi nedemnă de a moșteni persoana condamnată pentru o infracțiune săvârșită cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea.
Reguli asemănătoare există și în cazul unor fapte grave îndreptate împotriva altor persoane care ar fi avut drepturi succesorale sau în anumite situații legate de împiedicarea ori alterarea voinței testamentare a defunctului.
Așadar, răspunsul la întrebarea „după câți ani se pierde dreptul la moștenire?” nu este pur și simplu „după un an”. Un an reprezintă, în principiu, termenul în care trebuie exercitat dreptul de opțiune succesorală, nu termenul maxim în care succesiunea trebuie finalizată la notar.
Dacă au trecut mai mulți ani de la deces, succesiunea poate fi în continuare dezbătută în numeroase situații. Important este să existe dovezi privind acceptarea moștenirii sau să fie analizate circumstanțele concrete de către notar.
