Creșterea insolvențelor la companiile mari și responsabilitatea administratorilor și acționarilor
Numărul în creștere al insolvențelor în rândul companiilor mari scoate în evidență riscurile legale ce îi vizează pe administratori, directori și acționari.
Deși insolvența unei firme nu implică automat răspunderea persoanelor din conducere, există circumstanțe în care acestea pot fi obligate să acopere parțial sau total datoriile societății, dacă se dovedește că au contribuit la dificultățile financiare, conform avocatului Radu Cătălin Pavel. Primul trimestru din 2026 marchează o schimbare semnificativă în economia românească. Dificultățile financiare afectează acum mai mult companiile mari, nu doar pe cele mici. Analiza realizată de CITR arată că 19 companii cu active de peste 4 milioane de euro au intrat în insolvență în primele trei luni ale anului, față de doar două în aceeași perioadă a anului anterior. Aceste 19 firme au active imobilizate de aproximativ 187 milioane de euro și datorii totale de peste 448 milioane de euro, afectând direct 884 de angajați.
În total, 66 de companii de impact, cu active de peste un milion de euro, au intrat în insolvență în T1 2026, comparativ cu 25 în perioada similară din 2025, ceea ce reprezintă o creștere de 164% într-un singur an. Paul-Dieter Cîrlănaru, CEO CITR, a declarat: „Vedem în primul trimestru din 2026 o mutare clară a presiunii economice către companiile cu greutate reală în economie. Nu mai vedem doar vulnerabilitate punctuală la businessuri mici. Presiunea economică a ajuns la companii cu masă critică.”
La nivel general, în România, au fost deschise 1.829 de proceduri de insolvență în primul trimestru din 2026, ceea ce reprezintă o creștere de 14,3% față de aceeași perioadă a anului trecut. Avocatul Radu Cătălin Pavel a subliniat că deschiderea procedurii de insolvență nu conduce automat la răspunderea personală a administratorilor sau acționarilor. „Riscurile intrării în insolvență nu mai privesc exclusiv societatea în dificultate, ci se extind asupra persoanelor care au influențat deciziile de management,” a explicat el.
Legea nr. 85/2014 prevede un mecanism special de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvență. Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau chiar întregul pasiv al societății să fie suportat de persoanele care au contribuit culpabil la apariția stării de insolvență. Este important de menționat că răspunderea nu se limitează doar la administratorii desemnați oficial. Potrivit articolului 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, pot fi obligați la suportarea pasivului membrii organelor de administrare, conducere sau supraveghere, precum și orice persoană care a exercitat controlul asupra deciziilor financiare ale debitorului.
Astfel, chiar și persoanele care nu au o funcție formală în cadrul companiei pot fi ținti ale unei acțiuni de atragere a răspunderii dacă se dovedește că au influențat activitatea societății. Legea enumeră situații specifice în care administratorii sau persoanele care controlează efectiv compania pot fi obligate să suporte datoriile acesteia, inclusiv utilizarea bunurilor societății în interes personal sau continuarea unei activități care conduce evident societatea către insolvență.
Un alt aspect important este regimul probator instituit de legiuitor. Dacă documentele contabile nu sunt predate administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar, culpa și legătura de cauzalitate pot fi prezumate de lege. De asemenea, lipsa nedepunerii situațiilor financiare sau a declarațiilor fiscale poate conduce la prezumția că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii. Aceste mecanisme pot îngreuna apărarea persoanelor urmărite în astfel de proceduri.
Acțiunea de atragere a răspunderii poate fi inițiată de administratorul judiciar, lichidatorul judiciar sau de orice creditor interesat. Cererea se judecă separat, într-un dosar asociat procedurii de insolvență. Răspunderea poate fi solidară în cazul în care mai multe persoane sunt implicate, cu condiția ca starea de insolvență să fi apărut în perioada în care acestea au exercitat atribuțiile respective.
Legislația prevede și protecții pentru administratorii de bună-credință. Răspunderea nu poate fi angajată împotriva celor care s-au opus actelor prejudiciabile și și-au consemnat opoziția corespunzător. De asemenea, administratorii care au acționat cu bună-credință în procesele de restructurare sunt protejați. Măsurile asigurătorii asupra bunurilor persoanelor urmărite pot fi instituite încă din faza introducerii acțiunii.
În ceea ce privește acționarii, simpla deținere de participații într-o societate aflată în insolvență nu atrage răspunderea pentru datoriile acesteia. Totuși, dacă un acționar a exercitat control asupra deciziilor financiare sau operaționale ale companiei, el poate fi tras la răspundere în aceleași condiții ca administratorii. Avocatul Radu Cătălin Pavel a subliniat că regimul instituit de articolul 169 și următoarele din Legea nr. 85/2014 are rolul de a transfera o parte din consecințele insolvenței asupra celor care, prin conduita lor culpabilă, au contribuit la agravarea acestei stări.
