De ce diferă atât de mult prețul apei de la robinet în România
Prețul apei de la robinet nu este același peste tot în România. De la un județ la altul, tarifele pentru apă potabilă și canalizare pot varia destul de mult, iar diferențele se văd clar în datele publicate pentru operatorii regionali. În unele zone, un metru cub de apă și canalizare costă puțin peste 10 lei, în timp ce în alte regiuni tariful cumulat poate trece de 20 de lei, fără TVA. (ANRSC)
Cele mai mari tarife cumulate se regăsesc la operatori precum Aquavas Vaslui, unde prețul total ajunge la 21,49 lei/mc, fără TVA. Din această sumă, 12,32 lei/mc reprezintă tariful pentru apa potabilă, iar 9,17 lei/mc este tariful pentru canalizare și epurare. La ApaVital Iași, tariful cumulat este de 21,17 lei/mc, ceea ce plasează operatorul printre cele mai scumpe din țară. (ApaCanal)
Tarife ridicate apar și la operatori din Neamț, Mediaș, Târgoviște sau Turda, unde costurile totale pentru apă și canalizare se apropie sau depășesc pragul de 20 lei/mc. De cealaltă parte, există operatori unde tarifele sunt considerabil mai mici, cum ar fi Aquatorontal Timiș, Harviz Miercurea Ciuc, Sibiu sau Bihor. Diferențele nu arată neapărat că apa este „mai scumpă” ca resursă naturală, ci că serviciul de captare, tratare, transport, canalizare și epurare costă diferit de la o zonă la alta. (ApaCanal)
Unul dintre motivele principale este infrastructura. În localitățile unde rețelele sunt vechi, pierderile de apă sunt mari sau conductele au nevoie de reparații și modernizări, costurile de operare cresc. Aceste cheltuieli ajung, în timp, să se reflecte în facturile consumatorilor. Practic, oamenii nu plătesc doar apa care curge la robinet, ci și întreținerea întregului sistem care o aduce până în locuințe și apoi preia apa uzată.
Contează mult și relieful zonei. În unele județe, apa trebuie pompată pe distanțe mari sau ridicată la diferențe de nivel, ceea ce înseamnă consum mai mare de energie. În alte locuri, sursa de apă este mai aproape, iar distribuția este mai simplă. De aceea, două localități pot avea tarife diferite chiar dacă, la prima vedere, serviciul pare același: apă la robinet și canalizare.
Un alt factor important este tratarea apei. Dacă apa brută are nevoie de procese mai complexe pentru a deveni potabilă, costurile cresc. La fel se întâmplă și în cazul apelor uzate, care trebuie colectate și epurate înainte de a fi deversate în siguranță. Stațiile de epurare, pompele, substanțele folosite, energia electrică și personalul specializat contribuie toate la costul final.
Diferențele pot fi influențate și de investițiile făcute prin proiecte europene sau locale. Unele companii de apă au modernizat rețele, au extins canalizarea sau au construit stații noi de tratare și epurare. Aceste lucrări sunt necesare, dar presupun cheltuieli mari, iar o parte din costuri se recuperează prin tarife, conform strategiilor aprobate pentru fiecare operator.
De aceea, prețul apei de la robinet nu poate fi privit doar ca prețul unui produs simplu. El include întregul lanț: captarea apei, tratarea, transportul prin conducte, distribuția către populație, colectarea apelor uzate și epurarea lor. În zonele unde acest lanț este mai scump, mai vechi sau mai greu de întreținut, tariful final este mai mare.
Astfel, diferențele dintre județe nu țin doar de deciziile operatorilor, ci și de condițiile locale, infrastructură, investiții și costuri operaționale. Apa poate părea aceeași la robinet, dar drumul ei până acolo nu este deloc același peste tot în România.
