Copiii care dorm în patul părinților dezvoltă 10 trăsături rare, conform cercetărilor
Un mediu de somn al unui copil, de la o vârstă fragedă până când preferă să doarmă singur, chiar face o diferență în abilitățile pe care le dezvoltă.
Când copiii sunt lăsați să doarmă în patul părinților lor pentru o parte sau întreaga noapte, există o legătură între această experiență și cine devin ca adulți. Copiii care au dormit în patul părinților lor dezvoltă de obicei anumite trăsături rare. Aceasta se datorează faptului că, atunci când un copil experimentează în mod regulat confort și siguranță în timp ce doarme, se apropie mai mult de părinți și își formează dezvoltarea emoțională.
Un sondaj realizat de American Academy of Sleep Medicine a relevat că 46% dintre părinți afirmă că dorm cu un copil sub 18 ani uneori, adesea sau întotdeauna. Părinții au opinii diferite cu privire la co-somn, unii refuzându-l complet, în timp ce alții sunt mai înțelegători. Totuși, în general, un copil care doarme în patul părinților poate beneficia mai mult decât cred părinții.
Experiențele anterioare de apropiere și rutina de a dormi cu părinții pot influența aspecte importante ale personalității unui copil în timp.
Copiii care au dormit în patul părinților lor dezvoltă 10 trăsături rare, conform cercetărilor:
1. Sensibilitate la emoțiile altora. Copiii care dorm aproape de părinți devin mai sensibili la semnalele emoționale ale altora. Aceștia pot observa rapid când părintele este stresat sau obosit. Pe măsură ce cresc, această abilitate devine un atu în relațiile lor.
2. Capacitatea de a fi profund sentimental. Siguranța timpurie din patul părinților îi ajută să transforme momentele obișnuite în amintiri valoroase. Aceștia devin nostalgici, fiind capabili să păstreze momentele care le oferă confort.
3. Calm în situații emoțional tensionate. Copiii care au dormit în patul părinților nu reacționează imediat în momentele copleșitoare. Experiența de a fi calmat de părinți îi ajută să înțeleagă că sentimentele intense nu sunt întotdeauna periculoase.
4. Nevoia de reasigurare în medii necunoscute. Acești copii pot căuta confortul părinților lor în situații noi. Aceasta nu reflectă neapărat insecuritate, ci o asociere între siguranță și prezența părinților.
5. Confort cu apropierea fizică. Copiii care au dormit cu părinții au o percepție normalizată a afecțiunii fizice. Aceștia sunt mai confortabili cu îmbrățișările și atingerea, fiind expresivi în relații.
6. Dificultate în a se despărți brusc. Legătura constantă cu părinții face ca despărțirile să fie mai intense și mai dificile de gestionat pentru acești copii.
7. Foarte observați în relații. Datorită experiențelor de apropiere, acești copii devin atenți și pot reține detalii importante despre cei dragi.
8. Disconfort față de neglijarea emoțională. Copiii care au crescut în patul părinților devin inconfortabili când emoțiile lor nu sunt recunoscute. Ei se retrag când nu simt că emoțiile lor sunt importante pentru ceilalți.
9. Protejați față de cei dragi. Apropierea de părinți dezvoltă în ei un sentiment de responsabilitate față de cei dragi, observând rapid când cineva nu se simte bine.
10. Ascultători empatici din fire. Acești copii, având un spațiu pentru a-și exprima emoțiile, oferă același confort și altora. Relația strânsă cu părinții facilitează deschiderea altora față de ei.
