Ce nu-i place generației Z la modul în care i-au crescut părinții
Experiențele din copilărie și amintirile fundamentale ale persoanelor din generația Z influențează modul în care abordează viața.
Deși nu este în totalitate vina părinților, există cu siguranță aspecte pe care generația Z le consideră neplăcute în stilul de educație al acestora. Mulți dintre ei cred că aceste comportamente au avut un impact asupra întregii traiectorii a vieții lor.
Generația Z identifică următoarele lucruri specifice ca fiind neplăcute în modul în care au fost crescuți:
1. Lipsa unui spațiu sigur pentru emoții. Fraze precum „Te vei descurca” și „Îți voi da ceva de ce să te supere” au fost comune în familiile lor. Părinții, care nu au avut un spațiu sigur pentru a-și exprima emoțiile, au transmis aceste obiceiuri copiilor lor. Deși adulții din generația Z sunt mai puțin predispuși să accepte stigmatizarea sănătății mintale, ei se confruntă cu tensiuni între sfaturile terapeuților și ale prietenilor și comportamentele părinților lor.
2. Fiind supraîncărcați și prea agasați ca copii. De la o vârstă fragedă, generația Z a simțit presiunea de a îndeplini așteptări nerealiste în ceea ce privește note și activități sociale. Au fost îndemnați să se pregătească pentru facultate devreme, ceea ce le-a lăsat puțin timp nesupravegheat pentru a se dezvolta. Aceasta a dus la anxietate și resentimente pe termen lung, deoarece promisiunile legate de realizările lor nu s-au materializat.
3. Lipsa timpului nesupravegheat. Joaca nestructurată este esențială pentru dezvoltarea copiilor. Comparativ cu generația X, care a avut libertatea de a explora, mulți tineri din generația Z consideră stilul de educație protectiv al părinților lor ca fiind restrictiv. Ei regretă că nu au avut mai mult timp în aer liber sau ocazia de a se îndepărta de tehnologie.
4. Rareori beneficiau de intimitate. Odată ce au primit telefoanele mobile, generația Z s-a obișnuit să fie urmărită de părinți. Acest comportament, deși motivat de grija pentru siguranță, a dus la neîncredere și la o atitudine secretivă din partea copiilor. De fiecare dată când părinții au trecut peste limite, le-au transmis mesajul: „Nu am încredere în tine”.
5. Fiind constrânși să ajute. Mulți părinți din generația X și milenială au crescut copiii sub ideea că munca grea este asociată cu dragostea. Aceștia au folosit exprimări precum „După tot ce am făcut pentru tine?” pentru a-i determina pe copii să acționeze conform așteptărilor, fără a realiza că astfel repetau un ciclu generațional.
6. Obținând laude pentru a fi copii cuminți. Deși a fi un copil ascultător aduce laude externe, aceasta nu ajută la dezvoltarea inteligenței emoționale. Mulți copii din generația Z au învățat că aprecierea și dragostea sunt legate de ignorarea propriilor nevoi, ceea ce le creează dificultăți în a cere ajutor în viața adultă.
7. Primind predici în loc de suport. De multe ori, părinții din generațiile anterioare au intervenit pentru a se asigura că lucrurile sunt făcute corect, în loc să ofere sprijin. Generația Z consideră că părinții lor au avut așteptări nerealiste, având în vedere greșelile pe care le-au făcut la aceeași vârstă.
8. Lipsa susținerii creative. Deși părinții din generația X au avut un accent pe gândirea independentă, mulți dintre ei nu și-au încurajat copiii să experimenteze. Generația Z regretă că nu au fost sprijiniți în a-și urmări pasiunile creative, simțind presiunea de a urma căi tradiționale.
9. Diferențele de viziune asupra incluziunii. În timp ce generația X tinde să aibă o viziune colectivă asupra incluziunii, generația Z este mai conștientă de echitate și de situațiile unice ale indivizilor. Aceste diferențe pot provoca tensiuni între părinți și copii, având rădăcini în frustrările din copilărie.
10. Deconectarea de la un sentiment de comunitate. Atitudinea cinică și independența exagerată a generației X pot fi responsabile pentru izolarea și singurătatea generației Z. Aceștia au fost învățați să se bazeze pe sine și să fie competitivi, ceea ce le îngreunează găsirea comunității.
