Cancerul și sănătatea inimii: parteneri pentru o viață mai lungă
În fiecare an, peste 20 de milioane de persoane primesc un diagnostic de cancer, iar prognozele sugerează o creștere cu peste 70% a acestui număr în următoarele două decenii.
Cele mai comune tipuri de cancer includ neoplasmele de sân, plămân, colon și prostată. Această boală reprezintă o provocare majoră pentru sănătatea publică, ceea ce face ca prevenirea, diagnosticul timpuriu și tratamentele eficiente să fie esențiale. Progresele în dezvoltarea noilor medicamente chimioterapice, împreună cu radioterapia și intervențiile chirurgicale, au dus la scăderea mortalității asociate acestei afecțiuni. Totuși, aceste tratamente pot genera efecte adverse semnificative, în special pe plan cardiovascular.
Printre reacțiile adverse ale chimioterapiei și radioterapiei, cardiotoxicitatea este printre cele mai grave, având un impact direct asupra mortalității. Un pacient care a învins cancerul poate dezvolta ulterior afecțiuni cardiovasculare, adesea ireversibile.
În acest context, a apărut o nouă specialitate medicală, numită cardio-oncologie. Aceasta reunește specialiști din domeniile cardiologie, oncologie, hematologie, radioterapie și chirurgie. Acești medici colaborează pentru a determina cea mai adecvată schemă de tratament pentru fiecare pacient, având în vedere minimizarea riscurilor de reacții adverse. Monitorizarea pacientului se desfășoară pe parcursul tratamentului și continuă și după finalizarea acestuia.
Cardiotoxicitatea se manifestă la aproximativ o treime dintre pacienții care beneficiază de tratamente oncologice specifice. Aceasta poate apărea precoce, după primele sesiuni de chimioterapie sau radioterapie, sau tardiv, chiar și la 5-10 ani după finalizarea tratamentului. Această toxicitate poate afecta mușchiul cardiac, provocând moartea acestuia sau, mai rar, o disfuncție temporară, ceea ce reduce semnificativ capacitatea de pompare a inimii. Asemenea situații pot duce la insuficiență cardiacă, de regulă ireversibilă, și pot crește riscul de deces, în ciuda tratamentului optim pentru afecțiunile cardiovasculare.
Insuficiența cardiacă se poate manifesta de obicei după 6-12 luni de terapie oncologică sau după câțiva ani de la finalizarea acesteia. Pacienții pot resimți oboseală intensă, dificultăți de respirație la eforturi minime sau chiar în repaus, precum și umflarea gambelor și abdomenului, uneori însoțite de scăderea apetitului și greață.
Chimioterapia și radioterapia pot afecta, de asemenea, arterele inimii, provocând îngustarea acestora prin depunerea de colesterol. Acest lucru poate duce la apariția anginei pectorale și chiar a infarctului miocardic. Riscul este mai crescut în rândul pacienților sedentari, fumători, supraponderali sau obezi, cu hipertensiune sau diabet. Simptomele includ dureri în piept, care pot radia către brațul stâng, mandibulă sau spate, însoțite de dificultăți respiratorii, transpirații, greață și vărsături.
Chimioterapia poate, de asemenea, să afecteze arterele din alte zone ale corpului, inclusiv cerebral, carotidian și renal. Radioterapia poate genera calcificări ale acestor artere, efecte care pot apărea la 5 ani după tratament.
Tratamentele oncologice pot afecta și valvele inimii, în special dacă există afecțiuni preexistente. Pacienții pot rămâne asimptomatici sau pot experimenta dificultăți de respirație, oboseală accentuată și, în unele cazuri, pierderea stării de conștiență. Aritmiile sunt un alt efect advers asociat chimioterapiei, acestea putând varia de la ritmuri rapide la lente, uneori fără revenirea la normal. Simptomele includ palpitații, angină pectorală și leșin.
Mai rar, chimioterapia poate genera inflamația pericardului, iar radioterapia poate contribui la hipertensiunea pulmonară, complicații ce pot avea un prognostic rezervat.
Diagnosticarea cardiotoxicității se realizează de către medicii cardiologi din cadrul echipei de cardio-oncologie. Aceasta se bazează pe o evaluare complexă, incluzând istoricul medical, examinarea clinică și teste paraclinice. Electrocardiograma joacă un rol esențial în monitorizarea pacienților oncologici, iar ecografia cardiacă este testul cel mai important pentru evaluarea funcției cardiace și a dimensiunilor cavităților și valvelor. În anumite cazuri, pot fi utilizate investigații suplimentare, cum ar fi rezonanța magnetică cardiacă sau tomografia computerizată toracică.
Prevenirea cardiotoxicității este crucială în cardio-oncologie. Consultația cardiologică inițială, înainte de începerea tratamentului oncologic, este vitală. Cardiologul identifică factorii de risc cardiovascular, optimizează tratamentele și evaluează riscul de cardiotoxicitate. Monitorizarea ulterioară asigură depistarea timpurie a eventualelor complicații.
Cardiotoxicitatea reprezintă cea mai gravă reacție adversă a chimioterapiei și radioterapiei, variind de la forme asimptomatice la insuficiență cardiacă și deces. Cardio-oncologia permite o evaluare personalizată și multidisciplinară a pacienților cu cancer, stabilind riscul de cardiotoxicitate și conduita terapeutică adecvată. Scopul final este tratarea cancerului, având în paralel o prevenție eficientă a efectelor adverse cardiovasculare sau, în cazurile în care acestea apar, asigurarea unui tratament optim pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea pacienților oncologici.
