Bunicii din Bacău: pasiunea pentru fotbal și aventura cu coastele fisurate
Viorica Mărcuș reprezintă un exemplu de devotament față de fotbal, o pasiune ce a prins-o din tinerețe și care a devenit parte integrantă din viața ei. Lucica Dima, fiica sa, a împărtășit pentru Sport.ro povestea fascinantă a mamei sale și cum a ajuns să sufere două coaste fisurate după o vizionare a unui meci al echipei din Bacău.
Pasiunea Vioricăi pentru fotbal a început din iubirea față de soțul ei, fost jucător la A.S. Răcăciuni, și s-a dezvoltat pe parcursul anilor, ducând-o în tribunele stadionului Municipal din Bacău. De asemenea, a fost o spectatoră avidă la televizor, urmărind competiții importante. Fiica sa a povestit despre cum a trăit Viorica Mărcuș finala Cupei Campionilor Europeni câștigată de Steaua în 1986, dar și despre cum urmărea alte sporturi, notând momentele importante într-un carnețel.
„Bunica ultraș” nu s-a limitat doar la a încuraja echipa, ci a jucat și în meciuri de amatori, trăind fotbalul în mod autentic. Lucica Dima povestește cum mama sa s-a îndrăgostit de fotbal de tânără, începând de la întâlnirea cu tatăl ei, care juca la o echipă comunală. Deși nu își amintește numele echipei, știe că se întâmpla înainte de 1956.
Tatăl Vioricăi juca la A.S. Răcăciuni și participa la meciuri intercomunale, iar mama sa, descurcăreață, a fost dusă la diverse meciuri de fotbal, ajungând astfel să îndrăgească acest sport. Chiar și după căsătorie, pasiunea ei a continuat, iar după mutarea în Bacău în 1979, a avut acces la televizor și a început să urmărească toate sporturile, inclusiv Jocurile Olimpice.
Viorica a început să meargă la meciuri, în special la cele ale echipei SC Bacău, fără a anunța pe nimeni. Chiar și când soțul ei lucra la hotelul „Decebal”, ea prefera să stea în peluză, bucurându-se de meciuri. Într-o duminică, după un meci, a venit acasă cu un junghi, pe care inițial nu l-a menționat. Abia mai târziu a povestit că a fost prinsă de mulțime și a suferit două coaste fisurate, dar a continuat să se bucure de meciuri.
Deși a continuat să meargă mai rar la meciuri după acest incident, pasiunea ei pentru sport nu a dispărut. A început să petreacă mai mult timp în fața televizorului, unde urmărea cu interes competiții sportive. Cu toate că uneori crea conflicte în familie din cauza monopolizării televizorului, Viorica își continua ritualul de a urmări sporturile preferate, notând tot ce se întâmpla.
Viorica a jucat și fotbal în tinerețe, iar pasiunea ei pentru sport s-a transmis și la copiii ei. În ciuda dificultăților, amintirile legate de tatăl ei și de fotbal au rămas vii. Chiar și în prezent, pasiunea sa pentru fotbal a fost evidentă, urmărind cu interes meciurile internaționale și având un carnet în care își organiza tabele pentru Campionatele Mondiale și Europene.
Viorica a fost prezentă la finala Cupei Campionilor Europeni din 1986 și nu a ratat ocazia să se bucure de atmosfera stadioanelor. Deși nu a mai mers la meciuri în ultimii ani, iubirea ei pentru fotbal a rămas neschimbată, demonstrând că pasiunea pentru acest sport poate depăși orice obstacol.
