Bălint își amintește de Ienei și Duckadam la 40 de ani de la Sevilla ’86
Șapte dintre eroii de la Sevilla ne-au părăsit de-a lungul anilor.
Antrenorul principal Emeric Ienei, trei jucători – Duckadam, Bălan și Bărbulescu –, șeful clubului din acea perioadă, Ion Alexandrescu, doctorul Marcel Georgescu și maseurul Mitică Neagu. Azi, când se împlinesc 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua București, Gabi Balint le aduce un omagiu prin intermediul Sport.ro.
„E dureros că s-au dus așa mulți. La un moment dat, pentru toți se termină viața, dar e păcat că unii s-au dus așa devreme, cum au fost Bălan, Duckadam, Ilie Bărbulescu… Domnul Ienei măcar a trăit o viață frumoasă. Când ajungi la o vârstă, după 80 de ani, deja poți să te declari într-un fel mulțumit. Bine, niciodată nu te gândești să mori, asta e clar. Domnul Alexandrescu la fel… Ne aducem aminte de toți cei care nu mai sunt, de doctorul nostru, Marcel Georgescu, de maseurul nostru, Mitică Neagu, care a fost cel mai longeviv om al Stelei, cred. A fost mai întâi cu generația ’70 și a stat la Steaua până prin anii ’90”, își amintește Gabi de cei care nu mai sunt printre noi, dar au contribuit la câștigarea Cupei Campionilor Europeni pe 7 mai 1986.
„Să circule mingea, că ea nu obosește!” L-am rugat pe cel care a transformat una dintre loviturile de departajare la acea finală cu Barcelona să ne destăinuie ce le-a spus antrenorul Emeric Ienei înaintea meciului. „Vorbeam foarte puțin de adversar, asta e clar. El întotdeauna ne dădea mult curaj, adică ne spunea cât de buni suntem, să avem încredere, să jucăm simplu. Avea el niște idei pe care le repeta aproape la fiecare discuție. Dar erau frumoase, erau de-ale lui: să circule mingea, că mingea nu obosește, să nu o dăm adversarului, din atacul nostru să ne gândim totdeauna și la defensivă, să nu ne aruncăm aiurea, să nu ne descoperim. Cam astea ne spunea, nu vorbea mult”, rememorează fostul atacant.
Astăzi sunt la modă discursurile mobilizatoare din vestiar. Balint ne dezvăluie cum i-a mobilizat nea Imi înaintea finalei de la Sevilla: „Ne-a spus să ne gândim la familiile noastre, că pentru ei jucăm, și că sunt alături de noi, pe stadion. Să ne gândim și la români, la toți cei de acasă, că vor sta cu sufletul la gură în fața televizoarelor. Chestii de genul ăsta, care ne sensibilizau. Găsea el ceva ca să te ambiționeze.”
„Cât de inspirat a fost Duckadam!” Marele erou de la acea finală a fost portarul Helmut Duckadam, care a apărat atunci patru lovituri de departajare, spaniolii nereușind să transforme niciuna, a cincea neexecutându-se pentru că era deja 2-0 pentru ai noștri (transformaseră Lăcătuș și Balint). L-am întrebat pe interlocutorul nostru dacă Helmut i-a studiat cumva pe jucătorii barcelonezi cu ajutorul unei casete video. „Nu cred că i-a studiat. Barcelona s-a calificat la penalty-uri în finală, cu Goteborg. Și mă gândeam, oare ne-a adus cineva caseta meciului? Dar nu, nu am avut. Am văzut un rezumat scurt cu Barcelona, așa pe fugă. Duckadam a făcut o minune. Și acum mă gândesc, cum să fie atât de inspirat, să plece exact acolo unde se bătea. Deci să-și aleagă colțul unde venea mingea. Incredibil. Și nu pleca mai repede, adică a plecat tot timpul când trebuia”, e uimit și acum Gabi Balint.
