Herpangina la copii: simptome, cauze și momentul când trebuie consultat medicul
Herpangina este o afecțiune care debutează rapid, manifestându-se prin febră mare și dureri intense în gât, însoțite de vezicule și ulcerații dureroase în cavitatea bucală. Deși majoritatea cazurilor se rezolvă ușor în aproximativ o săptămână, boala poate provoca disconfort considerabil și necesită o monitorizare atentă.
Herpangina este cauzată de virusuri din familia enterovirusurilor, cel mai frecvent fiind virusurile Coxsackie A, dar și alte tipuri de enterovirusuri pot provoca această infecție.
Transmiterea virusului se face cu ușurință prin contact cu secrețiile respiratorii, saliva, mâinile sau obiectele contaminate, inclusiv pe cale fecal-orală. Din acest motiv, herpangina este frecvent întâlnită în colectivități precum creșele și grădinițele, unde virusul se răspândește rapid.
Perioada de incubație variază între trei și șase zile, iar cele mai multe îmbolnăviri apar în sezonul cald, în special vara și la începutul toamnei.
Simptomele inițiale ale herpanginei sunt, de obicei, bruște. Copilul poate dezvolta febră ridicată, devine iritabil, își pierde pofta de mâncare și resimte dureri la înghițire. Semnul distinctiv al acestei afecțiuni este apariția unor mici vezicule în partea din spate a cavității bucale, pe palatul moale, amigdale și omușor. Aceste vezicule se transformă ulterior în ulcerații dureroase, care pot face dificilă alimentația și consumul de lichide.
Pe lângă durerile în gât, pot apărea și dureri de cap, oboseală, greață, vărsături sau dureri abdominale. De obicei, simptomele persistă între cinci și șapte zile, după care dispar treptat.
Diagnosticul este, în majoritatea cazurilor, stabilit în urma unui consult clinic. Medicul determină boala pe baza simptomelor și a aspectului leziunilor caracteristice din cavitatea bucală. Este important ca herpangina să fie diferențiată de alte afecțiuni, cum ar fi stomatita herpetică, faringita streptococică sau boala gură-mână-picior. Analizele de laborator sunt rareori necesare și se recomandă doar în situații atipice.
Nu există un tratament antiviral specific pentru herpangină, astfel că terapia se concentrează pe ameliorarea simptomelor. Medicamentele antitermice și analgezicele, recomandate de medic în funcție de vârsta și greutatea copilului, sunt folosite pentru a reduce febra și a calma durerile. Aspirina este contraindicată copiilor din cauza riscului de sindrom Reye.
Hidratarea este esențială, deoarece durerile la înghițire determină mulți copii să refuze lichidele. Se recomandă consumul de apă, ceaiuri, supe și băuturi reci sau la temperatura camerei. Alimentația trebuie adaptată pentru a evita iritarea mucoasei bucale, fiind preferate alimentele moi, precum iaurtul, piureurile sau compoturile, iar cele condimentate, crocante sau acide trebuie evitate.
Specialiștii subliniază că antibioticele nu au efect asupra herpanginei, deoarece aceasta este o infecție virală. Administrarea lor fără recomandare medicală este inutilă și poate contribui la dezvoltarea rezistenței la antibiotice.
În majoritatea cazurilor, copiii se recuperează complet, fără sechele. Totuși, deshidratarea este principala complicație, cauzată de refuzul alimentelor și lichidelor din cauza durerii. La copiii mici, febra foarte mare poate induce convulsii febrile, iar în cazuri extrem de rare, infecția poate duce la complicații neurologice, precum meningita virală sau encefalita.
Consultul medical devine urgent dacă febra persistă mai multe zile, copilul refuză complet lichidele, prezintă semne de deshidratare, este extrem de somnolent sau starea generală se agravează. Respectarea regulilor de igienă, spălarea frecventă a mâinilor și evitarea contactului cu persoanele bolnave sunt măsuri eficiente pentru prevenirea răspândirii infecției virale.
Deși herpangina are, în general, o evoluție favorabilă și se vindecă fără tratament specific, există situații în care evaluarea medicală este necesară. Este recomandat să se consulte medicul dacă febra persistă mai mult de trei zile sau nu poate fi controlată cu medicamente antipiretice uzuale. De asemenea, refuzul prelungit al alimentelor și lichidelor este un semnal de alarmă, deoarece poate duce rapid la deshidratare.
Părinții trebuie să fie atenți la semne precum uscăciunea gurii, lipsa lacrimilor în timpul plânsului, urinări rare sau somnolență accentuată, care pot indica deshidratarea și necesită evaluare medicală rapidă. Prezentarea de urgență la spital este necesară dacă copilul devine confuz, greu de trezit, prezintă convulsii sau starea generală se deteriorează brusc.
De asemenea, leziunile din cavitatea bucală care se agravează sau se infectează, împiedicând complet alimentația, pot necesita tratament suplimentar și, în unele cazuri, internare pentru administrarea de lichide intravenos și monitorizare. Medicii recomandă un nou consult atunci când simptomele persistă mai mult de 7-10 zile sau evoluția bolii este diferită de cea obișnuită.
Febra mare este, de obicei, primul simptom al herpanginei și poate apărea brusc, atingând valori de 39-40 de grade Celsius. Deși este un simptom frecvent al infecției virale, temperatura crescută poate crea panică în rândul părinților, mai ales când copilul este apatic, plânge, refuză să mănânce sau pare foarte obosit.
Primul pas este administrarea unui medicament antipiretic, recomandat de medic sau farmacist, adecvat vârstei și greutății copilului. Paracetamolul și ibuprofenul sunt cele mai utilizate medicamente pentru scăderea febrei la copii, dar trebuie administrate în dozele corecte. Aspirina este interzisă copiilor, deoarece poate provoca sindromul Reye, o afecțiune rară, dar gravă.
Pe lângă tratamentul medicamentos, este esențial ca micuțul să fie bine hidratat. Febra determină pierderi suplimentare de lichide, iar în cazul herpanginei, acestea sunt agravate de durerile de gât, care fac ca mulți copii să refuze apa sau alimentele. Se recomandă oferirea de lichide în cantități mici și frecvent – apă, ceai slab, supă sau soluții de rehidratare orală, dacă sunt indicate de medic. Băuturile foarte reci sau la temperatura camerei pot calma temporar durerea din gât și sunt, de obicei, mai bine tolerate.
Camera în care se află copilul trebuie aerisită și menținută la o temperatură confortabilă, iar hainele să fie lejere, pentru a evita supraîncălzirea. Compresele cu apă călduță pot fi utilizate pentru a reduce disconfortul, însă băile cu apă rece sau frecțiile cu alcool ori oțet nu sunt recomandate, deoarece pot face mai mult rău decât bine.
În timpul febrei, alimentația nu trebuie forțată. Dacă copilul nu are poftă de mâncare, accentul trebuie pus pe hidratare. Când acceptă alimente, se recomandă preparate moi și reci, precum iaurtul, piureurile, budincile sau compoturile, care nu irită leziunile din cavitatea bucală.
Părinții trebuie să monitorizeze cu
