Cei emoționali și mental rezilienți au învățat 6 lecții importante în copilărie
Visul oricărui părinte este să aibă copii siguri, blânzi și rezilienți. Însă, în momentele dificile, cum putem naviga prin aceste furtuni?
Terapeutul de atașament Eli Harwood oferă părinților sfaturi despre lecțiile tradiționale care contribuie la crearea unor copii siguri, care devin adulți mental și emoțional rezilienți. Persoanele reziliente din punct de vedere emoțional și mental au învățat, de obicei, aceste lecții în copilărie:
1. „Sentimentele nu sunt alegeri”
Copiii nu au control asupra sentimentelor lor așa cum au adulții. În anumite etape, poate părea aproape imposibil pentru un copil să-și controleze izbucnirile emoționale. Conform Child Mind Institute, „Capacitățile înnăscute ale unui copil pentru auto-reglare sunt bazate pe temperament și personalitate.” La fel cum unii bebeluși au dificultăți în a se liniști, anumiți copii nu pot să se regleze emoțional. Reacțiile părinților pot influența profund dezvoltarea acestor copii. Harwood menționează pe Instagram: „Copiii au nevoie de răspunsuri calme și conectate la stările lor emoționale, astfel încât să învețe să se simtă în siguranță în fața sentimentelor lor.” Totuși, dacă un părinte se consolează constant sau răsfață copilul, situația poate degenera rapid. Cum putem ajuta copiii să se auto-regleze? Directorul executiv al institutului, Scott Bezsylko, explică faptul că auto-reglarea este o abilitate care trebuie învățată, nu un instrument de utilizat. El afirmă: „Când o consideri o abilitate care trebuie învățată, mai degrabă decât o simplă comportare proastă, se schimbă tonul și conținutul feedback-ului pe care îl oferi copiilor tăi.” O idee ar fi să faceți exerciții practice cu copilul. Mergeți la magazinul alimentar atunci când nu aveți nevoie de multe lucruri și plimbați-vă mână în mână cu copilul. Acordați-le puncte pentru reușitele în activitate și asigurați-vă că împărțiți activitatea în pași realizabili. De exemplu, dacă obiectivul este ca copilul să se îmbrace singur, începeți cu tricoul, nu cu întreaga ținută. Pașii mici fac activitatea mai tangibilă.
2. „Apreciază artele”
„Creierele copiilor noștri sunt modelate în funcție de relația pe care o avem cu ei. Dacă suntem calzi și calmi, creierul lor se va concentra pe dezvoltarea de nivel înalt (mai multă materie cenușie în cortexul prefrontal). Dacă suntem duri sau respingători, creierul lor se va concentra mai mult pe strategii primitive de supraviețuire, cum ar fi stările de hiper-alertă sau închiderea centrelor emoționale (amigdala mai mare sau densitate celulară mai mică în hipocamp),” scrie Harwood. Prin parenting, acțiunile noastre susțin dezvoltarea copiilor, conform CDC. Atunci când ambii părinți au roluri active și joacă cu copiii, aceștia învață cel mai bine. Prin îngrijire și afecțiune, protejăm copiii de stres. Potrivit spitalului Nationwide Children’s, „Stresul este considerat dăunător dezvoltării copilului, conducând la probleme de învățare, comportamentale și fizice.” Prin expunerea copiilor la povești, literatură, muzică și diverse limbi, le oferiți un drum spre succes, precum și reziliență mentală și emoțională.
3. „Nu ceda la fiecare impuls”
„Din păcate, controlul impulsurilor la copii se dezvoltă treptat — nu este moștenit automat,” scrie Harwood. Atunci când analizăm capacitatea copiilor de a se auto-consola, trebuie să ne gândim la starea lor actuală. Întrebați-vă: „A avut copilul meu o noapte bună? S-a odihnit suficient? A mâncat corect și este bine hidratat?” Dacă răspunsul este da, vă puteți aștepta la un control mai bun al impulsurilor. Dacă răspunsul este nu, atunci va fi greu să colaboreze,” sfătuiește Harwood. Prin aceste întrebări, puteți fi mai bine pregătit pentru comportamentul pe care să-l așteptați în acea zi și să planificați în consecință.
4. „Destul de bine este mai bine decât perfect”
Să fim sinceri, a fi părinte perfect este o așteptare destul de nerealistă. Însă, negarea greșelilor ca părinte poate afecta drastic copilul. Harwood explică: „Copiii învață să fie oameni umili și responsabili, capabili de reparare, având părinți care trăiesc aceste ritmuri.” Atunci când refuzi să îți asumi responsabilitatea, inevitabil îi înveți și pe copiii tăi să facă la fel. Cum putem să ne asumăm responsabilitatea atunci când greșim? Experții de la Conquering Kindergarten, o inițiativă colaborativă care oferă resurse bazate pe cercetare pentru a ajuta copiii, sugerează să discutăm despre greșeli cu copiii noștri. Atunci când ne exteriorizăm furia, trebuie să le spunem copiilor: „Știu că m-am răstit la tine mai devreme; îmi pare rău. În viitor, când mă simt supărat, voi lua câteva minute pentru mine. Așa nu îmi voi descărca furia pe tine, de acord?” Prin asumarea responsabilității, îi învățați pe copii să se simtă confortabil făcând același lucru, învățând astfel reziliența emoțională și că destul de bine este mai bine decât perfecțiunea.
5. „Practică ceea ce predici”
Ați auzit vreodată expresia: „Orbul care conduce orbii”? Prin așteptarea unui comportament de la copil pe care nu îl modelați voi înșivă, faceți exact același lucru. Harwood scrie: „Creierul uman este dotat cu neuroni mirror care ne ajută să procesăm acțiunile altora ca o modalitate de a învăța mai adaptiv.” Când vă așteptați să fiți mai bun cu voi înșivă, copilul dvs. vă va urma inevitabil exemplul. Dacă nu sunteți sigur cum să faceți asta, iată câteva sugestii conform American Society for the Positive Care of Children: Investiți în voi înșivă prin educație sau urmărirea obiectivelor personale. Asumați-vă responsabilitatea pentru acțiunile greșite. Fiți o persoană amabilă și plină de compasiune.
6. „Bucuria este contagioasă”
Bucuria este contagioasă și poate scoate ce e mai bun din oricine, inclusiv din copii. Harwood afirmă: „Întâlnirea noastră le arată că sunt minunați, ceea ce le oferă un sentiment de valoare pe care să-l aducă în lume dincolo de casele noastre.” Prin bucurie, atât voi, cât și copilul puteți învăța să faceți față vremii rele împreună. Dar ce se întâmplă dacă aveți o zi groaznică cu copilul? Cum puteți rămâne pozitiv? O idee ar fi să schimbați perspectiva, sugerează consilierul licențiat Jill Ceder. Ceder scrie: „Ce-ar fi să ne schimbăm stilurile și filozofiile de parenting? Ce-ar fi să vedem parentingul prin ochelari roz? Ce-ar fi să nu luăm totul atât de în serios?” Amintiți-vă, avem mai mult control asupra propriilor emoții decât au copiii. Iată câteva schimbări mici pe care le puteți face, conform lui Ceder: Reanalizați problema. Ce câștigă copilul din comport
