Psihologii recomandă boomers să fie prudenți în investițiile pentru copiii adulți
Părinții din generația Baby Boomer își iubesc copiii și doresc, de obicei, să aibă relații apropiate și pline de afecțiune cu aceștia. Totuși, este important să păstreze o viziune echilibrată, recunoscând că odraslele lor sunt persoane separate, care vor avea propriile vieți.
Mulți părinți devin prea implicați în menținerea unei relații foarte strânse cu copiii lor adulți, ceea ce poate duce la reacții dureroase și dramatice atunci când aceștia caută independența. În cabinetul meu, observ frecvent tineri adulți care se confruntă cu dificultăți în a-și dezvolta independența și încrederea în sine. Acești clienți simt adesea că au fost prea protejați și că nu au fost învățați să se confrunte cu problemele normale de dezvoltare.
Mulți părinți cred că este normal să aibă relații foarte apropiate cu copiii lor adulți și că vor fi mereu acolo pentru a-i ajuta în toate aspectele vieții de adult, inclusiv în gestionarea banilor și oferirea de sfaturi. Aceasta poate duce la dependența adultului de părinte, ceea ce poate exclude partenerul din viața acestuia, precum și la incapacitatea părintelui de a funcționa atunci când adultul își afirmă limitele sau alege un stil de viață diferit.
Un exemplu comun al acestei dinamicii apare atunci când un copil adult decide să se mute sau să adopte un sistem de credințe diferit față de cel al părintelui. Atunci când un părinte se implică excesiv în viața adultului, poate simți că este atacat personal și poate reacționa defensiv, ceea ce poate duce la distanțare. Din păcate, acest lucru poate culmina adesea în înstrăinare.
Motivele care generează sentimente de furie și abandon în rândul părinților implicați în mod excesiv includ: un adult care îmbrățișează o religie diferită, alegerea de a călători în timpul sărbătorilor în loc să vină acasă sau părintele care nu acceptă metodele diferite de educație ale propriului adult.
Este de asemenea important de menționat că părinții care nu au căsnicii fericite tind să se implice mai mult în viața copiilor lor. Aceștia pot simți că își justifică comportamentul prin faptul că rămân căsătoriți pentru binele copiilor, ceea ce duce la presiuni asupra acestora de a se implica mai mult. Adesea, copiii doresc ca părinții lor să își găsească fericirea și să nu se simtă datori să își sacrifice propria viață pentru a-i face pe părinți fericiți.
Dacă ai fantezii elaborate despre o implicare profundă și constantă în viața adultului tău, este esențial să îți menții aceste gânduri pentru tine. Este perfect să oferi ajutor, dar este la fel de important să ai planuri alternative în cazul în care copilul tău vrea să își construiască propria viață. De exemplu, în loc să spui: „Când ai copii, voi locui cu tine și îți voi îngriji copiii, așa cum a făcut bunica”, ar fi mai bine să spui: „Mi-ar plăcea să locuiesc cu tine, dar dacă nu se va întâmpla, am și eu alte planuri interesante, cum ar fi să călătoresc.”
Cu cât părinții sunt mai conștienți de nevoile și dorințele copiilor lor, cu atât este mai probabil să aibă relații sănătoase. Dacă ai dificultăți în a-ți exprima gândurile „corecte”, terapia poate oferi un spațiu în care să examinezi propriile convingeri despre relațiile dintre părinți și copii și cum acestea pot afecta relația în sine. Într-o lume în care înstrăinarea devine din ce în ce mai frecventă, este esențial să existe deschidere și flexibilitate.
