Persoanele care se simt confortabil cu sine au avut părinți care au făcut 9 lucruri speciale
Unii oameni par să aibă o încredere în sine înnăscută. Aceștia știu cine sunt și nu le este teamă să își arate adevărata personalitate, indiferent de situație. Se simt confortabil în pielea lor și îmbrățișează atât calitățile, cât și imperfecțiunile lor. Deși personalitatea poate fi influențată de mulți factori, experiențele din copilărie joacă un rol semnificativ în dezvoltarea acestui nivel de încredere. Părinții nu trebuie să fie perfecți pentru a crește copii încrezători, dar anumite obiceiuri ajută la crearea unui mediu propice pentru dezvoltarea lor.
Copiii care au crescut simțindu-se confortabil cu ei înșiși au avut părinți care au realizat 9 lucruri speciale:
1. Au permis dezvoltarea personalității
Unul dintre cele mai importante daruri pe care un părinte le poate oferi copilului său este libertatea de a-și descoperi cine este, fără presiunea externă de a deveni altcineva. Copiii care se simt acceptați pentru cine sunt, inclusiv pentru interesele și temperamentul lor, dezvoltă o identitate mai puternică, pe care o poartă în viața adultă. Aceasta nu înseamnă că părinții nu ar trebui să îndrume copilul sau să încurajeze creșterea. Este esențial să se facă diferența între ajutarea copilului de a deveni cea mai bună versiune a sa și manipularea acestuia pentru a îndeplini așteptările altora. Copilul învață că poate fi el însuși și poate fi iubit.
2. Au validat emoțiile
Copiii învață să își înțeleagă emoțiile observând cum reacționează adulții din jurul lor în diverse situații. Părinții care își validează emoțiile copiilor le arată că a avea sentimente este o parte normală a experienței umane, nu ceva de ascuns sau suprasolicitat. Validarea nu înseamnă a fi de acord cu toate comportamentele, ci recunoașterea emoțiilor subiacente și învățarea copiilor cum să reacționeze într-un mod adecvat. Tristețea, frustrarea, frica și furia sunt emoții temporare, nu defecte permanente care îi fac pe copii dificili sau nevrednici.
3. Au încurajat independența adecvată vârstei
A oferi copiilor oportunități de a lua decizii încă de la o vârstă fragedă le permite să își controleze mici aspecte din viața lor. Desigur, nu știu întotdeauna ce este cel mai bine pentru ei, dar este benefic să exerseze această abilitate în timp ce beneficiază de îndrumare și suport. Astfel, pot lua riscuri sănătoase și observa consecințele fără ca acest lucru să aibă un impact major asupra vieții lor. Un copil mic poate alege propria ținută sau decide cum să organizeze un proiect artistic, în timp ce un copil mai mare poate prelua câteva responsabilități domestice și poate începe să își gestioneze alocația. Părinții care fac acest lucru transmit mesajul că au încredere în copii să învețe și să greșească, și că este în regulă să facă asta.
4. Au lăudat efortul mai mult decât realizările
Copiii care devin adulți cu o puternică încredere în sine știu că valoarea lor nu este legată doar de ceea ce realizează în viață. Focalizarea pe efort și perseverență le arată copiilor că aprobarea din exterior nu este întotdeauna necesară pentru a progresa. Celebrând rezultatele pozitive, cum ar fi obținerea unor note mari sau câștigarea unei competiții, este minunat, dar nu este singurul lucru care merită recunoaștere. Ei învață că nu sunt incapabili pentru că au succes; sunt capabili pentru că sunt dispuși să continue să învețe și să crească, chiar și în fața adversității.
5. Au fost modele de autenticitate
Copiii observă constant comportamentele și spusele părinților, iar acest lucru joacă un rol important în modul în care își înțeleg lumea pe măsură ce cresc. Prin urmare, unul dintre cele mai benefice lucruri pe care un părinte le poate face este să acționeze conform principiilor pe care dorește să le transmită copilului său. Menținerea unor limite sănătoase și exprimarea opiniilor cu respect demonstrează o lecție importantă: nu trebuie să te schimbi pentru a fi acceptat. Copiii învață că a fi plăcut de toată lumea nu este la fel de important ca a trăi o viață autentică și semnificativă.
6. Au respectat limitele
Chiar și în momentele cotidiene, adulții care pot să se exprime liber au avut adesea gândurile, sentimentele și opiniile lor luate în serios în copilărie. Părinții le-au arătat că nevoile lor contează și că au dreptul să comunice atunci când ceva le provoacă disconfort. Aceasta se manifestă în multe moduri, cum ar fi permiterea unui copil să renunțe la îmbrățișarea unui membru al familiei atunci când nu dorește să fie atins sau lăsându-i câteva momente de intimitate pe măsură ce cresc. Acest lucru funcționează doar dacă părinții continuă să stabilească reguli și să ofere structură. Nu este vorba de a avea liber arbitru, ci de a le oferi răbdarea de a-și respecta preferințele și limitele proprii.
7. Au fost constant afectuoși
Iubirea era constantă pentru persoanele care au încredere în sine. Părinții lor nu au făcut ca afecțiunea să pară ceva ce trebuiau să câștige prin succes sau comportament bun tot timpul. Aceștia erau apreciați pur și simplu pentru cine erau. Momentele mici de afecțiune, fie că este vorba de petrecerea timpului împreună sau de o îmbrățișare lungă după o zi dificilă, ajută copiii să dezvolte un sentiment de siguranță emoțională. Ei știu că au un loc sigur în care să se întoarcă, chiar și atunci când viața devine provocatoare, iar acest lucru le influențează deciziile ca adulți.
8. Au sărbătorit individualitatea
Adulții care se acceptă pe ei înșiși nu au avut nevoie să concureze pentru a-și ridica stima de sine. Părinții lor nu i-au criticat sau comparat cu alții. Aceștia erau mai interesați să își ajute copiii să înțeleagă potențialul lor ca indivizi unici. Nu toate preferințele sau interesele trebuie să dureze pentru totdeauna, dar dacă este important pentru un copil, merită explorat. A fi diferit nu necesită corectare, iar valoarea lor nu provine din comparația cu alți copii.
9. Au creat un mediu sigur acasă
Acasă era întotdeauna un loc de acceptare și siguranță pentru persoanele care îmbrățișează adevărata lor personalitate. Acestea nu se temeau de a fi ridiculizate sau judecate, iar onestitatea era binevenită. Chiar dacă existau neînțelegeri, în general era un loc în care puteau rămâne autentici. Pe măsură ce copiii cresc și își formează identitățile și personalitățile, acest mediu de siguranță devine esențial. Atunci când totul se schimbă, având un constant face o diferență semnificativă.
