De ce scrâșnești din dinți în somn și ce indică despre sănătatea ta
Te simți obosit dimineața, cu dureri de maxilar, iar dinții par mai sensibili? Poate că partenerul tău a observat că scrâșnești din dinți în timpul nopții. Bruxismul este o problemă mai comună decât ai putea crede, iar multe persoane nu sunt conștiente că o au. Acest obicei involuntar poate avea efecte negative asupra dinților, articulației maxilarului, mușchilor feței și calității somnului.
Inițial, s-a considerat că bruxismul este generat doar de stres, dar cercetările recente sugerează că acest fenomen este influențat de activitatea cerebrală în timpul somnului, de sistemul nervos, de anumite tulburări de somn și, într-o măsură mai mică, de factorii emoționali.
Bruxismul se referă la încleștarea sau scrâșnirea involuntară a dinților și se împarte în două forme: bruxismul nocturn, care se manifestă în timpul somnului, și bruxismul diurn, care apare în timpul stării de veghe atunci când persoana își încleștează dinții în perioadele de concentrare sau stres. Aceste forme pot apărea separat sau împreună.
Bruxismul nocturn este considerat o tulburare de mișcare asociată somnului și nu poate fi controlat de persoană. Specialiștii estimează că între 8 și 15% dintre adulți suferă frecvent de această problemă în timpul somnului. La copii, fenomenul este și mai frecvent, fiind întâlnit la până la o treime dintre aceștia, dar de multe ori dispare pe măsură ce aceștia cresc. La adulți, bruxismul poate persista ani întregi dacă nu este gestionat corespunzător.
Contrar credinței populare, maxilarul nu rămâne complet relaxat în timpul somnului, iar activitatea musculară continuă. În cazul bruxismului, mușchii care ajută la masticație se contractă mult mai intens decât este necesar. Uneori, dinții se freacă între ei, generând un zgomot specific, iar în alte cazuri, maxilarul este încleștat fără a produce acel zgomot distinct. Presiunea exercitată asupra dinților poate depăși chiar forța folosită la mestecarea alimentelor.
Nu există o cauză unică pentru bruxism. Acesta este considerat rezultatul interacțiunii dintre mai mulți factori neurologici, psihologici și fiziologici. Stresul și anxietatea rămân factori importanți, persoanele aflate sub presiune emoțională având un risc mai mare de a experimenta episoade de încleștare a maxilarului, atât ziua, cât și noaptea. Totuși, stresul nu este singura explicație.
Microtrezirile din timpul somnului pot determina apariția bruxismului. Studiile arată că multe episoade de bruxism se petrec imediat după o microtrezire, un moment scurt în care activitatea creierului crește, dar fără ca persoana să devină conștientă. În acele clipe, ritmul cardiac crește, respirația se modifică, iar mușchii maxilarului se contractă. Persoana continuă să doarmă și nu își amintește nimic dimineața.
Recent, s-a observat o legătură importantă între bruxism și apneea obstructivă în somn. La unii indivizi, scrâșnitul apare după un episod în care respirația este temporar oprită. De aceea, dacă bruxismul este asociat cu sforăit puternic, pauze respiratorii sau somnolență excesivă pe parcursul zilei, este recomandată investigarea unei posibile apnee. Consumul ridicat de cafea, băuturi energizante sau alcool, mai ales seara, poate crește frecvența episoadelor de bruxism, influențând arhitectura somnului și activitatea sistemului nervos. Anumite medicamente, în special unele antidepresive din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei, au fost asociate cu apariția sau agravarea bruxismului la unii pacienți. Este important ca aceste simptome să fie discutate cu medicul, fără a întrerupe tratamentul.
Există dovezi că predispoziția pentru bruxism poate fi ereditară. Persoanele care au membri ai familiei cu această problemă pot avea un risc mai mare de a dezvolta această tulburare.
Pentru a identifica bruxismul, de multe ori primul care observă problema este partenerul de viață, deoarece sunetul generat poate fi destul de puternic. Alte semne includ durerea sau rigiditatea maxilarului dimineața, durerile de cap, în special în zona tâmplelor, sensibilitatea dentară, oboseala mușchilor feței, zgomotele sau blocajele la deschiderea gurii, dinți tociți sau fisurați, retracția smalțului și mobilitatea dentară în cazuri severe. Uneori, stomatologul este cel care observă primele semne în timpul unui control de rutină.
Pe termen lung, frecarea repetată a dinților poate provoca uzura smalțului, fisuri microscopice, fracturi dentare, sensibilitate la temperaturi extreme, deteriorarea plombelor și coroanelor, precum și afectarea implanturilor dentare. Este important de menționat că smalțul nu se regenerează, așadar leziunile cauzate de bruxism sunt permanente.
Bruxismul poate, de asemenea, să suprasolicite articulația temporo-mandibulară (ATM), responsabilă pentru deschiderea și închiderea gurii. Cu timpul, pot apărea dureri la mestecat, pocnituri ale maxilarului și dificultăți la deschiderea gurii, precum și blocarea temporară a articulației.
Deși stresul joacă un rol, nu este cauza exclusivă a bruxismului. El poate amplifica frecvența și intensitatea episoadelor, iar persoanele anxioase sau supuse unor solicitări emoționale intense tind să aibă mai multe episoade de încleștare a maxilarului, pe parcursul zilei și al nopții.
Diagnosticul de bruxism se stabilește adesea prin intermediul medicului stomatolog, care poate observa uzura caracteristică a dinților, hipertrofia mușchilor maseteri, fisuri dentare și modificări ale articulației temporo-mandibulare. Dacă există suspiciunea unei tulburări de somn, pacientul este îndrumat către un specialist în medicina somnului, iar în anumite situații, se recomandă polisomnografia.
Tratamentul pentru bruxism depinde de cauza principală și adesea necesită o abordare combinată. Gutierele dentare sunt cea mai frecvent utilizată soluție. Aceste dispozitive, realizate de stomatolog, protejează dinții de uzură, deși nu opresc întotdeauna activitatea musculară care produce bruxismul. Gestionarea stresului prin tehnici de relaxare, exerciții de respirație sau psihoterapie poate reduce frecvența episoadelor pentru unii pacienți. Dacă bruxismul este asociat cu apneea obstructivă în somn, tratarea acesteia poate diminua semnificativ și scrâșnitul din dinți. De asemenea, ajustarea tratamentului medicamentos, în cazul în care se suspectează că un medicament contribuie la simptome, trebuie făcută exclusiv la recomandarea medicului.
Prevenirea bruxismului nu este întotdeauna posibilă, dar riscul poate fi redus prin respectarea unui program regulat de somn, limitarea consumului de cafea și alcool seara, evitarea fumatului înainte de culcare, reducerea stresului, controale stomatologice regulate și tratarea eventualelor tulburări de somn.
Este esențial să consulți un medic dacă te confrunți cu dureri persistente ale maxilarului, dacă observi
