6 Dileme cu care se confruntă adulții care au crescut singuri în copilărie
Ai simțit abandonul în copilărie? Ai fost neglijat? Poate că ai provenit dintr-o familie destrămată, ai stat în plasament sau ai fost lăsat să te descurci singur. Dacă da, este posibil să te confrunți în continuare cu efectele problemelor de abandon. Nu este niciodată prea târziu să cauți ajutor sau să te vindeci. Dar, adesea, acest proces necesită un tip de încredere care este greu de găsit, mai ales dacă copilăria ta a fost dificilă. Este important să poți să plângi, dar tristețea poate părea copleșitoare, ca și cum ai putea să te îneci în ea. Este greu să plângi singur. Dacă nu poți să plângi, acest lucru îți afectează întreaga viață. Trăiești cu o inimă frântă și s-ar putea să nu îți dai seama. Poate că îți spui constant: „Trebuie să trec peste asta.” Sau, nu mai vrei să ai încredere în nimeni.
Există motive întemeiate să gândești astfel. Dar trebuie să recunoști că nu ești foarte fericit. Dacă nu ai căutat ajutor, nu este deloc neobișnuit să continui să suferi. Nu este vina ta. Copiii au nevoie de iubire stabilă, nu de promisiuni încălcate sau trădări. Atunci când nu ai parte de iubire stabilă, efectele pot fi de lungă durată. Totuși, vindecarea nu este imposibilă.
Adulții care se confruntă cu aceste probleme specifice au de obicei o experiență de abandon în copilărie:
1. Au probleme cu iubirea și încrederea
Copiii au nevoie de cineva pe care să se poată baza și de cel puțin un părinte la care să apeleze atunci când simt durere. A fi părăsit de un părinte sau de ambii, din diverse motive, este foarte traumatic. Abandonul în copilărie lasă cicatrici. Este și mai devastator când nimeni nu observă cât de trist ești. Te simți complet singur. Nu ai pe nimeni pe care să te poți baza. Ce poți face cu toată acea durere? Nu ai de ales decât să îți îngropi sentimentele și să le ignori, ca și cum nu ar exista. A trăi cu toată această durere și cu inima frântă este pur și simplu prea mult.
Uneori, te simți speriat și singur. Dar cine poți să te încrezi? Nu vrei să ai nevoie de nimeni. Pare că singura persoană pe care te poți baza ești tu. Nu ai control asupra oamenilor care pleacă. Așadar, cum poți avea încredere că alții nu o vor face? În adâncul tău, crezi că vor pleca.
2. Ascultă vocea negativă din capul lor
Există o voce în mintea ta care te nagă constant… „Nu te deschide. Vei fi rănit. E vina ta dacă pleacă. Întotdeauna spui lucrurile greșite. Nu-ți arăta nevoile. Ești prea mult.” Această voce continuă să repete aceleași lucruri. Singura modalitate de a scăpa de această voce aspră este să nu o mai crezi. Acest lucru este mai ușor de spus decât de făcut. Vocea a început cu mult timp în urmă, poate chiar înainte de a fi abandonat în copilărie.
Această voce îți reflectă convingerile formate în copilărie. Atunci când ești abandonat sau traumatizat devreme, este greu să simți că nu a fost vina ta, chiar dacă nu a fost. Așadar, vocea din capul tău care îți reproșează tot timpul provine din lipsa de stimă de sine. Poate chiar reproduce modul în care ai fost criticat sau tratat cu duritate. Copiii cred aceste mesaje. Încrederea și stima de sine nu pot crește în asemenea condiții, iar încrederea devine o provocare. Uneori, această voce are intenția de a te motiva să devii mai bun, mai iubitor și mai plăcut în ochii celorlalți. Crede că, dacă ești perfect, atunci oamenii vor rămâne. Dar nimeni nu este perfect. Nu poți să te simți bine cu tine în acea mentalitate negativă, la fel cum nu ai putut să te simți bine ca și copil. Dar nu știi o altă cale. Abandonul în copilărie doare, iar a căuta ajutor te sperie. Așadar, vocea negativă are și un alt scop: crede că te protejează.
Sună ciudat? Nu este, deși intenția ei este discutabilă. Dar tu o crezi. Te avertizează, îți impune reguli și restricții. „Nu te încrede. Amintește-ți, mai bine nu te deschide. Știi ce se întâmplă dacă faci asta, pentru că s-a întâmplat deja în trecut.” Poate fi o voce foarte puternică. Este greu să blochezi trecutul și sentimentele tale. Lucruri te pot aminti de abandonul din copilărie. Uneori te simți trist și nu vrei. Sau, vrei iubire și nu știi cum să o găsești. Uneori, aceasta duce la comportamente autodistructive, care pot lua multe forme.
3. Au comportamente autodistructive
Când nu știi ce să faci cu sentimentele tale, trebuie să găsești o modalitate de a-ți canaliza emoțiile. Uneori, aceste modalități nu sunt sănătoase sau ajungi să te întorci împotriva ta. Poate încerci să îți îneci sentimentele în substanțe. Și uneori trebuie să folosești prea multe, încercând să le ții în frâu. Astfel, dezvolți o dependență. Nu știi altă modalitate de a face față.
De asemenea, ai gânduri mai destructive din punct de vedere fizic. A te răni sau a dori ca totul să se termine este singura cale în care îți poți imagina că îți oprești durerea emoțională. Un terapeut care înțelege trauma abandonului din copilărie te poate ajuta. Te poți îndrepta spre intimitate, uneori cu străini sau cu persoane de care nu te apropii prea mult. Este o modalitate de a avea o formă de iubire, dar care, de multe ori, se întoarce împotriva ta. Vrei iubire, dar nu îți poți asuma riscul. Aceasta este realitatea pentru cineva care a fost abandonat în copilărie. Totuși, atunci când încercările tale de a obține o formă de iubire nu funcționează, te poți simți rănit (dacă ai confundat-o cu iubirea) sau plin de rușine.
4. Își aleg prietenii greșiți
Când ai fost rănit de iubire, abandonat în copilărie sau ai fost victimă a bullying-ului, este greu să discerni cine este prieten și cine nu. Încrederea nu vine ușor. Traiești cu margini ascuțite și ziduri înalte. Trebuie să te protejezi, dar nu știi cum. De asemenea, trăiești cu multă furie, care te face dur. Această furie alungă copilul sensibil care erai înainte de abandon.
Poate că te împrietenești cu persoane la fel de dure ca tine. Ei sunt cei care își obțin puterea din a fi agresori. Deoarece ți-ai închis toate nevoile, găsești în viața ta oameni care au nevoie foarte mult, într-un mod pe care nu poți să-l oferi. Deoarece poți să te bazezi doar pe tine, oferi prea mult. Nu poți fi tu însuți. Trebuie să oferi ceea ce crezi că vor oamenii sau să îți negi nevoile și sentimentele într-un fel sau altul. Nu crezi că oamenii te vor plăcea pentru cine ești cu adevărat.
<p
