9 lecții importante pe care părinții nu le mai predau copiilor după anii ’90
Lecțiile predate în școli și abilitățile învățate acasă de către părinți s-au schimbat semnificativ în anii ’80 și ’90. Multe dintre lucrurile pe care părinții le-au învățat copiii au fost abandonate, chiar dacă acestea erau esențiale. Astfel, generațiile actuale nu au beneficiat de aceste lecții importante.
După anii ’90, părinții au încetat să le mai învețe copiilor abilități fundamentale. Iată câteva dintre acestea:
1. Scrierea de mână și cursiva. Cursiva a fost eliminată oficial din curriculumul Common Core în școli în 2010, dar multe familii au început să nu o mai practice înainte de asta. Deși unii copii au dezvoltat această abilitate scriind în jurnale sau corespondență, majoritatea au abandonat-o complet. Mulți se confruntă în prezent cu dificultăți în a-și citi propria scriere din cauza lipsei practicii acasă.
2. Cusutul. Mentalitatea „fă-o întâi” sau „fă-o singur” din stilurile de parenting de dinainte de 2000 încuraja dobândirea de abilități practice, cum ar fi cusutul. Copiii erau așteptați să învețe această abilitate pentru a contribui la gospodărie, nu doar pentru a-și îmbunătăți setul de abilități. Aceasta nu se referea doar la utilitate, ci și la dezvoltarea unei intenționalități și economii, care sunt adesea neglijate de copiii din cultura modernă a comodității.
3. Gătitul. Părinții supraprotectori de astăzi, adesea din generația X, care au avut mult timp liber în copilăria lor, nu își lasă copiii să gătească pentru ei înșiși. Deși unii încearcă să învețe prin exemplu, majoritatea copiilor nu învață doar privindu-i pe alții. În școli, lecțiile de gătit au devenit rare, ceea ce face lecțiile de acasă și mai importante.
4. Abilități și obiceiuri financiare. Aceste abilități sunt mai necesare ca niciodată. Chiar și o înțelegere de bază a literaturii financiare sau un instrument practic pentru a-și gestiona banii ar fi un pas înainte. Deși balansarea unui cec poate părea învechită, întrebări precum „Când ar trebui să mergi la bancă?” sau „Ce tipuri de conturi ai nevoie?” rămân în mare parte fără răspuns pentru generația Z.
5. Cercetarea analogică. Introducerea telefoanelor mobile și computerelor a deschis un orizont digital nou. Totuși, abilități precum cercetarea într-o enciclopedie sau vizitarea unei biblioteci pentru un proiect școlar au fost abandonate. Aceste comportamente analogice sunt acum mai necesare ca niciodată, deoarece tehnologia a diminuat capacitatea de a rezolva probleme fără ajutorul dispozitivelor.
6. Îngrijirea casei și a grădinii. Copiii din anii ’70, ’80 și ’90 aveau responsabilități în gospodărie pe care părinții de astăzi nu le-ar permite. Aceștia tăiau iarba, găteau și chiar curățau zăpada. Chiar dacă aceste sarcini erau adesea neplăcute, ele îi pregăteau mai bine pentru viață, învățându-i disciplina și reziliența.
7. Abilități sociale în public. Deși unii părinți continuă să le învețe copiilor cum să interacționeze social, acest lucru nu este o practică comună. Fie că părinții sunt prea ocupați sau nu ies suficient din casă, copiii de astăzi suferă din cauza lipsei de abilități sociale. Aceștia nu mai au obligația de a comanda alimente sau de a purta conversații cu străini, așa cum era cazul în anii ’80 și ’90.
8. Scrierea de scrisori. Trecerea la computere și telefoane mobile a redus semnificativ practica scrierii de scrisori. Scrierea de mână este nu doar benefică pentru creier, ci și pentru întărirea conexiunilor sociale. Actul de a trimite o scrisoare face ca atât expeditorul, cât și destinatarul să se simtă apreciați și conectați.
9. Memorarea informațiilor. Cu telefoanele mobile la îndemână, practicarea memorării a devenit din ce în ce mai puțin populară. Aceasta poate părea o abilitate minoră, dar era esențială în anii ’80 și ’90. Memorarea propriei adrese și a informațiilor importante pentru siguranță era crucială. Astăzi, dependența de telefoane face ca tinerii să se simtă neputincioși fără acces la aceste informații stocate.
