Ce factori determină evoluția indicelui ROBOR și de ce dobânzile sunt diferite de rata-cheie a BNR
Conform unui studiu realizat de Academia de Studii Economice (ASE) București, evoluția indicelui ROBOR este influențată de lichiditatea din sistemul bancar, utilizarea facilităților Băncii Naționale a României (BNR), presiunile inflaționiste, riscul suveran și condițiile generale de piață.
Analiza subliniază că ROBOR poate prezenta „deviații” față de rata dobânzii de politică monetară, însă aceste variații au o bază macro-financiară și nu sunt întâmplătoare. Profesorul Radu Ciobanu, prodecan al Facultății de Finanțe, Asigurări, Bănci și Burse de Valori din ASE București, a evidențiat legătura stabilă pe termen lung dintre ROBOR și rata dobânzii de politică monetară a BNR. Totuși, nivelul efectiv al ROBOR poate devia temporar de la acest echilibru. „ROBOR are o legătură stabilă pe termen lung cu rata dobânzii de politică monetară a BNR. Nivelul efectiv observat la ROBOR în piață poate devia temporar de la acest nivel de echilibru, condiționat de valorile ratei de politică monetară. Rezultatele generate de regresii arată că aceste deviații nu sunt întâmplătoare, ci au un fundament macro-financiar”, a declarat acesta.
ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la care băncile din România se împrumută pe piața interbancară și este reglementat printr-o serie de acte normative, atât primare, cât și secundare. La prezentarea studiului, Victor Andrei, director în cadrul Direcției Operațiuni de Piață a BNR, a subliniat imposibilitatea manipulării unilaterale a indicelui ROBOR. „În 2007, Banca Națională a emis reguli noi de ROBOR, aprobate de Consiliul de Administrație, dar, evident, discutate cu participanții la piață, în care principala schimbare a fost faptul că au devenit cotații ferme.”
Andrei a menționat și existența ROBID, subliniind că „în acele reguli din 2007 s-a introdus și un ecart maxim între ROBID și ofertă, ceea ce face ca cei care ar intenționa să crească nivelul ROBOR-ului să crească implicit și nivelul ROBID-ului, expunându-se astfel la tranzacții care ar putea duce la pierderi”. ROBOR și ROBID sunt dobânzi de referință ale pieței interbancare, prin care băncile își gestionează împrumuturile și lichiditățile. Studiul a arătat că facilitatea de credit acordată de BNR are un impact pozitiv și semnificativ asupra ROBOR, indiferent de scadență.
„Episoadele de deficit de lichiditate determină băncile să apeleze la această facilitate de finanțare oferită de BNR, fapt care generează presiuni în sensul majorării ratelor de dobândă interbancare și deviază ROBOR peste nivelul de echilibru indicat de rata dobânzii de politică monetară”, se menționează în analiză. Pe de altă parte, un surplus de lichiditate în sistemul bancar tinde să determine o scădere a ROBOR-ului.
„Rezultatele indică un impact negativ și semnificativ statistic al facilității de depozit asupra ROBOR, validat pentru toate benzile de scadență. Această relație confirmă ipoteza conform căreia acumularea unui surplus de lichiditate în sistemul bancar atenuează presiunile de pe piața monetară, determinând o contracție a ratelor de dobândă interbancare”, conform studiului. De asemenea, autorii analizei indică faptul că un climat inflaționist persistent obligă banca centrală să aplice o politică monetară mai restrictivă prin majorarea dobânzii-cheie.
„Prin efectul de propagare către ratele dobânzilor din piața interbancară, și ulterior către ratele dobânzilor practicate de bănci pentru operațiunile cu clienții, este temperată cererea de credite și implicit consumul și investițiile, fapt ce în cele din urmă se va reflecta și în reducerea ratei inflației”, se menționează în raport. Studiul ASE concluzionează că evoluția ROBOR este determinată de o serie de factori macroeconomici și financiari, iar fluctuațiile temporare ale indicelui pot fi explicate prin condițiile de lichiditate din piață, politica monetară, nivelul inflației și percepția investitorilor asupra riscului suveran al României.
