Adulții care au fost copii responsabili împărtășesc 9 lucruri pe care le spun zilnic
Fiecare persoană își asumă un rol specific în cadrul familiei. Poate că ești cel amuzant, cel rebel, cel dramatic sau poate chiar cel responsabil, pe care toți ceilalți se bazează pentru aproape orice. Deosebit este că, deși cresc, copiii responsabili își păstrează adesea acest rol și în viața adultă.
Copiii care au fost responsabili devin adulți care anticipează problemele și simt o responsabilitate față de emoțiile celor din jur. Aceste obiceiuri devin atât de adânc înrădăcinate încât se manifestă în conversațiile de zi cu zi fără prea multă gândire. Iată 9 afirmații pe care le fac frecvent acești adulți.
1. „Voi avea grijă de asta.” Aceasta este o frază care devine aproape reflexivă pentru cei care au crescut în acest rol. Mulți dintre ei simt că trebuie să rezolve probleme care nu le aparțin. Pe parcursul copilăriei, au învățat că stabilitatea depinde de intervenția lor. Așadar, ca adulți, se îndreaptă instinctiv spre probleme în loc să se îndepărteze de ele.
Fenomenul de părinteficare apare atunci când un copil își asumă responsabilități nepotrivite vârstei, cum ar fi îngrijirea emoțională a părinților sau gestionarea gospodăriei. Acest lucru le leagă valoarea de abilitatea de a rezolva probleme, iar ca adulți, adesea continuă acest model de îngrijire compulsivă și dorința de a-i face pe ceilalți fericiți. Rezultatul este că devin extrem de de încredere, dar și epuizați.
2. „E în regulă, nu te îngrijora pentru mine.” Acest enunț poate părea altruist, dar uneori este o mască emoțională. Copiii responsabili învață devreme că nevoile lor nu trebuie să devină o povară pentru ceilalți. Astfel, devin experți în a-și minimiza disconfortul. Această tendință poate să îi facă să pară ușor de gestionat, dar în realitate, mulți ajung să își gestioneze singuri problemele.
Suppressarea nevoilor pentru a evita să-i încarce pe alții este un comportament comun, cunoscut sub numele de auto-silențiere sau dorința excesivă de a-i face pe ceilalți fericiți. Aceasta poate conduce la epuizare emoțională, anxietate și o senzație de inautenticitate.
3. „Au ajuns toți acasă în siguranță?” Spre deosebire de ceilalți care își continuă seara după o întâlnire, cei care au fost copii responsabili își monitorizează situația, trimițând mesaje pentru a se asigura că toți au ajuns bine acasă. Aceasta nu este neapărat o stare de anxietate, ci mai degrabă un sentiment profund înrădăcinat de responsabilitate față de bunăstarea celorlalți.
Această tendință, cunoscută ca supra-responsabilitate emoțională, apare atunci când cineva absoarbe stările emoționale ale altora și simte nevoia compulsivă de a le gestiona problemele. Este crucial ca acești indivizi să își practice auto-îngrijirea și să stabilească limite clare.
4. „Vreau doar ca totul să fie bine.” Copiii responsabili devin adesea îngrijitori emoționali în viața adultă. Ei observă rapid tensiunea și devin pricepuți în păstrarea păcii. De multe ori, aceștia pun armonia mai presus de propriile preferințe. Aceasta devine o muncă cu normă întreagă, iar controlul emoțiilor celor din jur devine o sarcină dificilă.
5. „Probabil că ar fi trebuit să gestionez mai bine asta.” Adesea, cei care au fost copii responsabili se critică foarte aspru. Își impun standarde foarte ridicate și greșelile par mai grave pentru ei. Deși își asumă responsabilitatea, îngăduința față de sine este un proces care durează mult timp.
6. „Trimite-mi doar.” Cei care au fost copii responsabili devin adesea responsabili de gestionarea informațiilor în viața adultă. Aceasta se întâmplă deoarece sunt buni la așa ceva și ceilalți observă că sunt dispuși să ajute. Astfel, ei ajung să gestioneze proiecte de grup fără să fi fost solicitați.
7. „Nu vreau să fiu o povară.” Această frază este frecventă printre adulții care au fost copii responsabili, preocupându-se să nu-i încarce pe ceilalți cu problemele lor. De multe ori, aceștia ezită să ceară ajutor și se simt vinovați pentru că au nevoie de suport. Ironia este că aceștia ar ajuta pe oricine fără ezitare, dar nu cred că merită același tratament.
8. „Lasă-mă să mă gândesc la asta mai întâi.” Acești adulți devin adesea decidenți prudenți. Greșelile au avut pentru ei consecințe semnificative, de aceea preferă să analizeze toate opțiunile înainte de a lua o decizie. Totuși, chiar și deciziile mici pot părea copleșitoare.
9. „Am sub control.” Această frază poate rezuma perfect experiența copilului responsabil. A spune că ai totul sub control dă impresia de încredere și capacitate. Problema apare când aceasta devine o reacție automată care îi împiedică să recunoască momentele în care ajutorul este necesar. Mulți dintre acești adulți cred că a fi puternic înseamnă să gestionezi totul singur, dar viața de adult le aduce lecția că adevărata forță poate însemna și a împărtăși povara.
