10 dificultăți cu care se confruntă adulții criticați constant de părinți în copilărie
Comentariile și judecățile mici sunt inevitabile, însă părinții cu o atitudine critică pot schimba chimia cerebrală a copiilor lor. Conform unui studiu realizat de Universitatea Binghamton, modul în care copiii procesează informațiile emoționale se modifică în absența unor părinți cu adevărat suportivi și intenționali. Aceștia dezvoltă nu doar anxietate și stimă de sine scăzută, ci se confruntă și cu o mulțime de dificultăți pe care adulții le întâmpină adesea doar dacă au fost criticați constant în copilărie.
1. Stabilirea de așteptări realiste Mulți părinți care își critică excesiv copiii nu sunt neapărat rău intenționați. Ei își doresc doar ca odraslele lor să fie cele mai bune sau să aibă succes. Totuși, presiunea inutilă generează perfecționism și anxietate constantă, lăsându-i pe copii cu impresia că nu fac suficient. În viața adultă, chiar dacă reușesc să își recunoască trauma din copilărie, le este greu să își stabilească așteptări și obiective realiste.
2. Supranalizarea oricărei situații Fie că este vorba despre trimiterea unui mesaj simplu sau redactarea unui email de serviciu, adulții care au crescut cu critici constante se confruntă cu tendința de a supranaliza. Ei sunt obișnuiți să fie certați și să se simtă mici pentru greșeli, oricât de neimportante ar fi acestea, iar sarcinile simple devin o sursă de stres intens.
3. Acceptarea complimentelor Pentru un adult care a fost criticat întreaga viață, credința în propria valoare devine fragilă. Chiar și atunci când avem convingeri negative despre noi, căutăm validarea acestor credințe. Astfel, nu este surprinzător că adulții din aceste familii au dificultăți în a accepta complimente. Adesea, ei le contrazic sau le ignoră, fiindcă nu sunt obișnuiți cu laudele.
4. Cererea și acceptarea feedback-ului A tolera feedback-ul și a accepta critica constructivă este o provocare pentru toată lumea. Însă, persoanele cu părinți critici percep aceste momente ca pe atacuri directe. Stima lor de sine scăzută și perfecționismul le fac să considere feedback-ul ca o amenințare la adresa valorii lor.
5. Încrederea în oameni Similar altor adulți care au suferit traume în copilărie, cei cu părinți excesiv de critici resimt efectele în relațiile lor adulte. Studiile arată că relația cu părinții influențează modul în care se atașează de ceilalți. Cei care au fost criticați frecvent devin mai suspicioși și mai puțin încrezători în legăturile emoționale.
6. Bucurarea față de realizări Adesea, adulții perfecționiști simt mai multă ușurare la finalizarea unui proiect decât bucurie sau mândrie. Aceștia sunt mulțumiți că s-a încheiat o perioadă de stres, dar își reîncep imediat căutarea succesului, intrând astfel într-un ciclu continuu de presiune și epuizare.
7. Abordarea provocărilor Disconfortul și provocările sunt esențiale pentru dezvoltare, dar adulții cu părinți critici tind să rămână în zona de confort. Greșelile sunt percepute ca fiind devastatoare, iar din această cauză, aceștia evită situațiile dificile și nu își asumă riscuri.
8. Luarea deciziilor simple și rapide Crescând într-un mediu de judecată constantă, acești copii devin adulți care nu se simt încrezători în a lua decizii. Frica de a greși și teama de judecata altora îi fac să depindă de ceilalți pentru a face alegeri, ceea ce le afectează relațiile.
9. Practicarea unei părințiri sănătoase cu propriile copii Adulții care au trăit în umbra criticii părinților pot repeta aceleași comportamente cu copiii lor. Ei pot considera că „dragostea dură” și critica sunt forme normale de afecțiune, perpetuând astfel un ciclu toxic în familie.
10. Nevoia de a plăcea tuturor Crescând cu ideea că valoarea lor depinde de fericirea părinților, adulții din aceste medii devin „oameni care plac”. Aceștia își dezvoltă abilități de a menține armonia în relații, chiar și cu costuri personale semnificative, continuând să-și saboteze bunăstarea.
