Părinții care cresc copii empatici repetă constant trei comportamente-cheie
Un aspect comun al tuturor părinților este dorința ca cei mici să devină persoane pline de bunătate și compasiune. Aceasta nu este doar o dorință nobilă, ci și una sprijinită de studii realizate de Centrul de Științe pentru Bunăstare de la Berkeley, care subliniază că bunătatea este esențială pentru o viață fericită.
Bunătatea ne aduce fericire, fie că suntem cei care oferim, fie că suntem cei care primim. La nivel societal, educarea copiilor în spiritul bunătății și al empatiei contribuie la prevenirea fenomenului de bullying și a comportamentului agresiv în școli, promovând, de asemenea, un sentiment de suport în comunități. Părinții care reușesc cel mai bine să-și crească copiii cu compasiune adoptă câteva obiceiuri esențiale.
Părinții inteligenți care își educă copiii pentru a fi empatici și a nu fi cruzi se concentrează pe trei acțiuni repetate. În primul rând, ei observă și subliniază comportamentele de bunătate ale copiilor. Copiii au o capacitate naturală de a fi buni. Pe măsură ce devenim adulți, viața agitată și stresantă ne poate face să pierdem această abilitate înnăscută de a sprijini și de a ne conecta cu ceilalți. De aceea, este important să facem un efort conștient de a recunoaște comportamentele amabile ale copiilor. De exemplu, putem spune: „Wow! Uite cum ai împărtășit creioanele tale favorite cu prietenul tău, cât de bun ești!” sau „Ai fost atât de gentil când ai verificat dacă acel băiat care nu se juca cu nimeni se simțea bine pe terenul de joacă.”
Psihoterapeuta Christina Steinort-Powell a menționat o cercetare care arată că „Atunci când copiii mici sunt fericiți când ajută sau împărtășesc cu alții, chiar și de la o vârstă fragedă, vor dori să fie buni din nou, ceea ce creează un ciclu al bunătății.”
În al doilea rând, părinții înțelepți își provoacă copiii să facă mici acte de bunătate pentru alții. Aceștia pot ține un registru al acțiunilor lor de bunătate pe un poster sau pe un calendar. Este important să evităm recompensele externe; scopul este să îi ajutăm să înțeleagă că bunătatea în sine este recompensa. Exemple de acte aleatorii de bunătate ar putea include ajutarea unui senior cu lucrările din grădină sau sprijinirea unui copil nou să-și strângă jucăriile. Acțiunile structurate de bunătate, adaptate vârstei, sunt mult mai eficiente în dezvoltarea empatiei decât simplele lecții despre a fi drăguț.
În cele din urmă, părinții modelează bunătatea în viața lor de zi cu zi. Copiii observă constant comportamentele părinților lor. Atunci când văd că părinții sunt buni, ei învață să fie la fel. Acest lucru este benefic, deoarece nu doar că învață despre bunătate, dar au și ocazia să experimenteze fericirea pe care o aduce această atitudine. „Empatia se învață prin empatie”, a afirmat terapeutul Eli Harwood. „Atunci când copiii noștri se conectează la starea noastră emoțională, îi învățăm să facă același lucru pentru ceilalți. Vreau ca copiii mei să cunoască puterea de a primi empatie, astfel încât să poată simți darul acesteia și, în consecință, să dorească să o ofere.”
Toți ne dorim ca cei mici să fie amabili. Aceasta este Regula de Aur: Fă altora ceea ce ai dori să ți se facă ție. Educația și practica bunătății și compasiunii (și evitarea cruzimii) asigură tineri mai fericiți și comunități mai sigure, fără bullying.
