Mircea Lucescu: „Nu pot să plec ca un laș”
La 25 martie, cotidianul britanic The Guardian publica ultimul interviu al regretatului antrenor Mircea Lucescu. El vorbește despre visul Cupei Mondiale, iar titlul preferat pentru publicare a fost „Nu pot să plec ca un laș: Mircea Lucescu vorbește despre boală și visul său de a ajunge la Cupa Mondială la 80 de ani”.
Emanuel Roșu, autorul interviului, menționează pe pagina sa de Facebook că acesta a fost ultimul acordat vreodată de Lucescu. „Mi-a cerut să nu scriu nimic despre suferința lui, pentru a nu direcționa discursul public către boala prin care trecea”, spune Roșu. Lucescu a declarat: „Timp de 80 de ani am avut o viață extraordinară. Apoi, din decembrie, s-a întâmplat ce s-a întâmplat”.
„Refuza să se raporteze la final, cu gândul că poate duce România la Campionatul Mondial”, adaugă Roșu. Lucescu considera diagnosticele primite „detalii pe care nu le punea în calculul timpului”. Interviul a durat o oră și jumătate și a fost mult mai amplu decât temele publicate. Roșu povestește cum Lucescu, pe când era antrenor la Șahtior, a ajutat financiar pe Angelo Niculescu, o fostă glorie a fotbalului românesc ajunsă la 90 de ani, care se descurca greu cu facturile de la încălzire. „Nea Angelo, în loc să-ți iau un cadou…”, îi spunea Lucescu. „Nu e singurul pentru care făcea bine fără zgomot”, precizează Roșu.
Interviul din The Guardian a fost realizat înainte de barajul cu Turcia, când se discuta dacă Lucescu ar trebui să ducă campania de calificare până la capăt, având multiple probleme de sănătate. Autorul comentează că „a trăit mii de meciuri ca jucător și antrenor, dar acestea ar putea fi cele mai grele dintre toate: două meciuri de baraj pentru a duce România la prima sa Cupă a Lumii din ultimii 28 de ani”.
Lucescu a declarat pentru The Guardian: „Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ceea ce trebuia să fac pentru România. Am vorbit cu federația și mi-au spus că nu pot găsi o soluție la această situație. Nu sunt în cea mai bună formă, așa că m-aș fi retras dacă ar fi existat o altă opțiune. Dar insist: nu pot pleca ca un laș. Trebuie să credem în șansa noastră de a ne califica.”
El a adăugat: „Am obținut niște rezultate extraordinare când am jucat fotbalul nostru”. Lucescu a povestit despre Cupa Mondială din Mexic, unde au fost doar 16 echipe: „Am încercat să arătăm stilul nostru de joc: știam să pasăm bine și ne-am folosit de asta pentru a contracara forța adversarilor noștri. După 1970, lucrurile s-au schimbat în echipa națională și ne-am pierdut identitatea.”
Mircea Lucescu a amintit și de aproape de a duce România la Cupa Mondială din 1986. „Când am construit echipa națională acum mai bine de 40 de ani, am vrut ca tinerii jucători să fie dornici să joace pentru România. Le-am oferit șanse la nivel de seniori. Vreau jucători puternic motivați și care își pot controla emoțiile. Am vrut să le insuflu încredere în sine – asta duce la performanță.”
Referindu-se la al doilea mandat ca selecționer al României, Lucescu a spus: „Am simțit că era de datoria mea să preiau conducerea echipei. Nu era doar o responsabilitate majoră. Era datoria mea pentru tot ce mi-a oferit fotbalul românesc vreodată. Eram îndatorat.”
„Am nevoie de jucători care vin și își pun tot sufletul pe teren. Și nu am nevoie de acei doi jucători pentru două ore sau o zi sau două. Vreau ca jucătorii echipei naționale să fie deasupra tuturor celorlalți”, a explicat Lucescu. „Totul începe în creierul tău. Îți stabilești în creier condițiile pentru succes sau eșec.”
„Sper ca jucătorii mei să trateze acest meci ca pe un moment care marchează un înainte și un după. Poate defini o generație. Ar fi o realizare extraordinară să ajungem la Cupa Mondială. Nu pentru mine, ci pentru România.”
