9 semne că un bărbat este afectat de traumele din copilărie
Traumele din copilărie îi influențează pe toți, indiferent de gen, în viața adultă. De la relații la sănătatea mentală și fizică, modul în care suntem crescuți ne modelează viitorul. Chiar dacă intensitatea traumelor și dinamica familială joacă un rol important în rezultatele adulților, există semne specifice care indică un bărbat afectat de experiențele din copilărie.
1. Se confruntă cu dificultăți în a cere ajutor. Conform unui studiu publicat în American Journal of Men’s Health, normele de rușine și tăcere promovate de masculinitatea toxică afectează adesea capacitatea bărbaților de a căuta ajutor, indiferent de traumele trăite. Aceștia se tem de eticheta de „victimă” și simt presiunea de a-și suprima emoțiile, considerându-le o slăbiciune. Chiar dacă bărbații experimentează tulburări legate de traume la fel de frecvent ca femeile, doar o mică parte caută ajutor și primesc un diagnostic corespunzător.
2. Își neglijează propriile nevoi. Un bărbat afectat de traumele din copilărie poate adesea să-și ignore nevoile și să saboteze interacțiunile necesare pentru a se vindeca. Deși studiile arată că bărbații au rezultate mai slabe de sănătate decât alte demografii, aceștia rareori primesc sprijin sau renunță la stoicismul impus de societate. Bărbații care au suferit neglijare parentală se confruntă adesea cu sentimente de vinovăție și rușine, influențate atât de stigmatul masculinității, cât și de traumele din copilărie.
3. Nu pot să se angajeze într-o relație. Deși ideea că alegem parteneri asemănători părinților noștri poate părea simplistă, un studiu din Frontiers in Psychology sugerează că traumele din copilărie afectează calitatea relațiilor ulterioare. Bărbații crescuți în medii instabile nu știu cum să aibă încredere în ceilalți sau să se deschidă. Au fost învățați că nu pot avea încredere în cei care ar fi trebuit să-i iubească. Aceștia evită vulnerabilitatea și caută dragoste în locuri nepotrivite, deseori respingând angajamentele ca mecanism de apărare.
4. Evită conversațiile dificile. Un semn comun al traumelor din copilărie este disocierea și amorțirea, mai ales în fața emoțiilor complexe. Multe persoane care au crescut în medii tumultoase au învățat să se izoleze și să se protejeze. Ca adulți, nu știu să facă față conflictelor care nu sunt toxice. Deși evitarea poate oferi un sentiment temporar de confort, pe termen lung, conform unui studiu din Journal of Consulting and Clinical Psychology, aceasta generează mai multă anxietate.
5. Presupune întotdeauna ce e mai rău. Bărbații afectați de traumele din copilărie tind să aibă o viziune pesimistă asupra vieții. Aceștia au fost învățați că lucrurile pot merge prost și că trebuie să se aștepte la nenorociri. Într-un mediu în care au trăit în mod constant în modul de supraviețuire, neîncrederea devine o formă de siguranță. Acești bărbați preferă să aibă control decât să fie deschiși la incertitudine.
6. Este foarte critic cu sine și cu ceilalți. Studiile arată că persoanele care au suferit traume în copilărie se confruntă adesea cu un concept de sine scăzut. În situații intime, bărbații cu probleme de stimă de sine pot deveni mai critici și mai judecători. Această atitudine defensivă apare din incapacitatea de a face față vulnerabilității și apropiatului.
7. Dă vina pe alții. În medii instabile, copiii au învățat că asumarea responsabilității pentru greșeli nu aduce un rezultat pozitiv. Au fost învățați să-și ascundă greșelile și să delege vina, pentru că siguranța lor emoțională depindea de acest lucru. În relațiile de adult, acești bărbați își mențin comportamentul de evitare și defensivitate, chiar și în situații sigure.
8. Este obosit cronic. Mulți bărbați care se confruntă cu traume nerezolvate pot părea leneși sau dezinteresați, dar, de fapt, se luptă cu o tumultoasă furtună interioară. Această oboseală internă poate fi constantă, chiar și atunci când nu sunt conștienți de ea. Presiunea de a-și reprima emoțiile complicate conduce la diverse consecințe psihologice și fizice, inclusiv oboseală.
9. Este mereu pe jar. Hiper-vigilența este un simptom frecvent al traumelor din copilărie. Copiii care nu beneficiază de sprijin afectiv și securitate în primii ani pot deveni adulți care se simt mereu neliniștiți. Acest sentiment de nesiguranță și lipsă de valoare personală persistă, făcându-i să se simtă în permanență în alertă și neîncrezători în ceilalți.
