9 obiceiuri pe care le-ai dezvoltat din experiența părinților care s-au despărțit
Experiența divorțului în copilărie poate avea consecințe pe termen lung. Deși mulți adulți reușesc să depășească traumele copilăriei și să învețe să iubească fără teamă constantă, există cu siguranță obiceiuri pe care le-ai preluat observând cum părinții tăi s-au îndepărtat unul de celălalt.
Fie că sunt strategii de adaptare pe care le-ai adoptat ca mic copil, fie mecanisme de apărare în fața dificultăților relaționale din prezent, a fi copilul unei relații sau căsnicii fără dragoste poate avea repercusiuni durabile. Iată 9 obiceiuri pe care le-ai dezvoltat din această experiență:
1. A te învinovăți pentru tot
Gândirea magică este adesea ceea ce duce la autoînvinovățire în rândul copiilor. De exemplu, un copil poate crede că o idee trecătoare, precum „nu vreau să aud părinții certându-se”, este motivul pentru care părinții s-au despărțit. Se obișnuiesc să se învinovățească pentru că nu au reușit să salveze căsnicia părinților lor. Chiar și în viața adultă, când își dau seama că nu a fost vina lor, tendința de autoînvinovățire persistă.
2. Evitarea angajamentului și a etichetelor
Dacă ai observat cum părinții tăi și-au încălcat angajamentele și s-au îndepărtat, este probabil ca și tu să ai dificultăți în a avea încredere în securitatea unei relații. Fie că e vorba de frica de abandon sau de auto-sabotaj, experiențele din copilărie sunt adesea de vină. Ai învățat, indirect, că a iubi înseamnă a pleca.
3. Căutarea apartenenței în toate locurile
Mulți copii care asistă la divorțul părinților simt că au pierdut „acasă”. Securitatea și angajamentul unității familiale nu mai sunt aceleași, iar ei se pot simți pierduți și izolați. Ca adulți, acest sentiment de izolare persistă, ducând la tendințe de a împărtăși prea mult și de a încerca să forțeze conexiuni.
4. Auto-sabotarea conexiunilor romantice
Mulți adulți care provin din familii divorțate nu pot evita auto-sabotajul în relațiile lor romantice. Fricile de abandon și respingere, observate în copilărie, devin reacții automate. Aceasta se manifestă prin evitarea deschiderii emoționale, chiar dacă nu sunt persoane rele sau incapabile de dragoste.
5. Gândirea excesivă
Un studiu publicat în Journal of Affective Disorders sugerează că traumele din copilărie sunt un factor de risc comun pentru anxietate și depresie în viața adultă. Deși nu mai trebuie să fie pe jar, mulți continuă să analizeze totul cu exagerare, mai ales în relațiile romantice.
6. Cheltuieli excesive sau îngrijorări legate de bani
Atitudinile părinților față de bani după divorț pot influența comportamentele copiilor pe termen lung. De la îngrijorarea deschisă față de bani până la cheltuieli impulsive, adulții care au crescut în astfel de medii pot dezvolta strategii emoționale de coping legate de bani.
7. A te agăța de independență
Hyperindependența este o reacție frecventă în rândul persoanelor cu traume din copilărie, oferindu-le un sentiment de control. Dacă în copilărie au simțit că nu pot schimba soarta părinților lor, ca adulți se concentrează pe autosuficiență, ceea ce poate duce la izolarea de ceilalți.
8. Protejarea confortului altora
Copiii dezvoltă idei despre stimă de sine încă de la o vârstă fragedă. Observarea părinților care se despart poate influența profund dezvoltarea emoțională. Astfel, mulți adulți ajung să fie „oameni care plac”, încercând să mențină liniștea și confortul, chiar și în detrimentul propriei lor bunăstări.
9. Nevoia de a fi mereu alături de partener
Dacă te afli într-o relație romantică, este posibil să simți o dependență față de partener. Această stare poate decurge din teama de a nu observa semnele că partenerul nu te mai iubește. Astfel, tendința de a te agăța de partener poate duce la distanțarea dintre cei doi, chiar dacă intenția inițială este de a căuta siguranță.
