5 expresii inofensive ale mamelor toxice care afectează profund stima de sine a copiilor
Crescând, am considerat că familia mea era destul de normală. Totuși, lipsa bolilor grave, a deceselor sau a divorțurilor nu a fost o dovadă a absenței traumelor. Aveam un acoperiș deasupra capului și multe alimente fără grăsimi de consumat.
Eu și frații mei eram des învățați de părinți că fac tot ce le stă în putință. De fapt, ne spuneau că ei se descurcă mai bine decât părinții lor. Totuși, acest sentiment neglijează trauma pe care am suferit-o. Acum, în anii patruzeci, cu un soț și patru copii, încep să dezvălui firele copilăriei mele, urmându-le înapoi la sursă. Am scris anterior despre realizarea că tatăl meu este narcisist, dar vocea mamei mele continuă să mă critice în amintirile mele.
Ce e și mai rău sunt platitudinile ei toxice. Pentru ea, acestea nu sunt clișee. Sunt idealuri „inofensive” care fac parte din modul ei de a trăi. Aceste idealuri, exprimate prin fraze critice, contribuie la anxietatea și depresia adolescenților, conform cercetărilor. Ani de zile, platitudinile mamei mele mi-au provocat confuzie, vinovăție și nefericire, sentimente pe care refuz să le transmit mai departe. Iată cinci expresii „inofensive” ale mamelor toxice care pot afecta grav stima de sine a copiilor:
1. „Ești atât de frumoasă, toți băieții vor fi după tine.” Mama mi-a spus asta atât de des, încât mi-a creat o imagine idealizată despre mine. Deși nu eram deloc urâtă, eram stângace și probabil mă aflam pe spectrul autismului, deși nu am fost niciodată diagnosticată. Am fost o țintă ușoară pentru comportamentul băieților neplăcuți. Când băieții din școala mijlocie îmi puneau gumă în părul meu lung, mama îmi spunea că probabil o făceau pentru că le plăceam. Aceasta contrazicea ideea veche a mamei că, dacă aș fi fost cu adevărat frumoasă, băieții ar fi fost buni cu mine. Această percepție m-a făcut să mă concentrez obsesiv pe imaginea mea, ceea ce mi-a afectat profund stima de sine.
2. „Vrei să faci mișcare? Încearcă să cureți băile.” Aceasta a fost o altă frază care a contribuit la problemele mele de imagine corporală. Am trecut printr-o perioadă stângace și plinuță în perioada liceului. Mama mea se concentra foarte mult pe greutatea ei, participând la întâlniri săptămânale de la Weight Watchers și cumpărând alimente fără grăsimi. În ciuda acestui lucru, majoritatea amintirilor mele o arată pe mama adesea așezată în fotoliul ei preferat, dormind. Nu considera activitatea fizică un factor în pierderea în greutate sau în sănătate. Când am încercat să mă distanțez de așteptările ei, am simțit rușine și umilință din partea părinților pentru alegerile mele.
3. „Ești prea deșteaptă pentru asta.” Poate că mama credea că Color Guard era o activitate lipsită de valoare, dar pentru mine a fost un moment de cotitură. Aici am întâlnit prieteni care au devenit foarte importanți în viața mea și am câștigat încredere. Cu toate acestea, mama nu observa lupta mea cu problemele de sănătate mintală care afectau familia noastră. Când fratele meu a încercat să discute despre depresia lui, mama a reacționat cu un oftat dramatic, părând să ignore problemele noastre.
4. „Biserica spune…” Mama a avut parte de o experiență limitată cu terapia, bazându-se pe întâlnirile cu preotul. Pentru ea, credința și rugăciunea erau calea spre mântuire. Atunci când încercam să discut despre alte perspective, reacționa cu lacrimi și confuzie. Mama ignora contradicțiile din Biblie, adaptându-și credințele după bunul plac. Aceasta a generat o presiune uriașă asupra mea în tinerețe, determinându-mă să mă îndoiesc de valoarea mea.
5. „Sângele este mai gros decât apa.” Mama îmi povestește despre nașterea mea cu entuziasm, dar această poveste mă face să mă simt inconfortabil. Din adolescență, părea că folosește relația noastră pentru a se plânge despre problemele ei. Deși vrea să fie deschisă cu mine, eu nu pot fi autentică cu ea. Fiecare conversație este plină de judecăți și critici, ceea ce îmi provoacă anxietate. Mama nu înțelege de ce m-am distanțat în ultimii ani și continuă să îmi reproșeze că nu mă văd suficient.
Chandra Davis, consilier, a explicat că expresia „sângele este mai gros decât apa” este adesea folosită ca o armă pentru a induce vinovăție în menținerea legăturilor de familie, indiferent de daunele pe care acestea le pot provoca. Vreau să îmi cresc copiii într-un mod care să le permită să vină la mine fără teamă de judecată, să fie ei înșiși și să își dezvolte încrederea în sine fără anxietate.
