11 lucruri pe care părinții nu le realizează că le fac pentru a-și face copiii adulți să se simtă neîndrăgiți
Chiar și părinții care au muncit din greu pentru a le oferi copiilor o viață bună pot face greșeli neintenționate care îi fac pe copiii lor adulți să se simtă neîndrăgiți.
Aceaste lucruri nu sunt făcute din cruzime și sunt adesea rezultatul unei comunicări defectuoase sau al unor așteptări diferite. Nu există o soluție magică pe care părinții să o folosească pentru a se asigura că copiii lor adulți se simt iubiți și sprijiniți. Cel mai bun loc de început este să învețe ce îi face să se simtă respinși sau neimportanți. Apoi, părinții pot întreba copiii adulți cum se simt în legătură cu aceste aspecte și pot merge mai departe, împreună.
Părinții care fac 11 greșeli neintenționate tind să își facă copiii adulți să se simtă neîndrăgiți.
1. Evitarea discuțiilor dificile. Evitarea discuțiilor dificile este un lucru pe care părinții adesea îl fac fără să realizeze că îi poate face pe copiii adulți să se simtă neîndrăgiți. Pentru părinți, pare un lucru bun de făcut. Totuși, copiii pot simți că nu sunt iubiți și susținuți. De exemplu, părinții ar putea să nu vrea să audă că copiii lor adulți se confruntă cu dificultăți legate de modul în care au fost crescuți sau că sunt pur și simplu nefericiți. Dar oprirea discuțiilor pe aceste teme le face pe copiii lor să se simtă respinși. Adesea, copiii au nevoie doar să vorbească și să își împărtășească sentimentele.
2. Neexplicând cât de mândri sunt. Un alt lucru pe care părinții de copii adulți nu și-l dau seama că le face rău copiilor este că nu oferă feedback pozitiv. Ei ar putea să nu spună că sunt impresionați sau mândri, gândind că este deja cunoscut sau că ar putea să le facă rău copiilor. În realitate, copiii au nevoie să știe că părinții lor sunt mândri de ei, nu doar pentru realizările lor, ci și pentru cine sunt. Acest lucru este esențial pentru stima de sine sănătoasă.
3. Tratarea lor ca pe niște copii. Părinții nu realizează că tratarea copiilor adulți ca pe niște copii sau adolescenți îi face să se simtă neîndrăgiți. Copiii pot simți că nu sunt văzuți ca persoane independente. Este comun ca părinții să aibă dificultăți în a-și vedea copiii ca persoane independente. Aceasta poate limita abilitatea lor de a recunoaște autonomia copiilor lor.
4. Impunerea propriilor vise și obiective. Părinții nu își dau seama că impunerea propriilor obiective de viață copiilor lor îi îndepărtează pe aceștia. Adesea, ei nu înțeleg visele copilului, gândind că știu ce este mai bine pentru el. Părinții care se așteaptă ca copiii lor să urmeze pașii lor nu le oferă ocazia de a descoperi cine sunt cu adevărat.
5. Definirea lor prin narațiuni vechi. Părinții nu realizează că definirea copiilor lor adulți prin narațiuni din anii lor mai tineri poate fi extrem de frustrantă. Dacă un copil a fost considerat „fratele mai mic” sau „cel care făcea crize”, acum, ca adult, poate să nu se comporte așa. Dacă părinții continuă să îi definească astfel, nu le oferă șansa de a se schimba.
6. Neîntreținerea viselor lor. Părinții ar putea să nu vadă valoarea în alegerea unui copil de a se concentra pe artă în loc de facultatea de drept. Afișarea de descurajare sau evidențierea a tot ce este greșit în ceea ce dorește copilul să facă provoacă conflict și tristețe inevitabilă. Părinții care sunt susținători îi ajută pe copii să știe că sunt iubiți.
7. Judecarea alegerilor lor. Părinții fac adesea greșeli neintenționate când judecă alegerile făcute de copiii lor adulți. Chiar și alegerile făcute cu atenție pot fi criticate. Creșterea într-o familie critică poate dăuna profund stimei de sine a cuiva. Copiii adulți pot interioriza ceea ce spun părinții lor critici.
8. Ignorarea sănătății lor mintale. Ignorarea sănătății mintale a copiilor adulți este aproape întotdeauna o greșeală. Atunci când copiii vorbesc despre dificultățile lor cu anxietatea sau depresia, fac un act curajos de îngrijire de sine. Când părinții minimizează ceea ce trec copiii lor, îi fac să se simtă devaluați.
9. Fiind detașați emoțional. Detașarea emoțională este un lucru pe care părinții nu realizează că îl fac și care îi face pe copiii adulți să se simtă neîndrăgiți. Oamenii au nevoie de afecțiune și asigurări emoționale pentru a se simți în siguranță. Părinții care nu pot conecta emoțional cu copiii lor adulți îi fac să se întrebe dacă sunt iubiți.
10. Cererea de recunoștință obligatorie. Când părinții cer recunoștință, este adesea un semn că simt că copiii le datorează ceva. Recunoștința nu poate fi oferită forțat, iar copiii nu le datorează părinților lor viața lor. Așteptând ca copiii să le mulțumească constant, părinții arată imaturitate emoțională.
11. Neprezența în momentele de criză. A fi inaccesibil atunci când copiii adulți se află în criză îi face aproape întotdeauna să se simtă neîndrăgiți. Toată lumea trece prin momente dificile, iar sprijinul emoțional și practic al celor dragi este esențial. Când părinții nu sunt prezenți, copiii se simt abandonați.
