10 comportamente ale părinților care transformă copiii în mincinoși la maturitate, conform cercetărilor
Majoritatea părinților nu doresc ca copiii lor să devină adulți mincinoși, dar multe dintre obiceiurile pe care le manifestă față de copiii lor în anii de formare pot afecta modul în care aceștia devin cinstiți ca adulți.
Cercetările conduse de Universitatea din Bristol au constatat că aproximativ un sfert dintre copii încep să înțeleagă înșelăciunea până la 10 luni, iar acest procent crește la jumătate la 17 luni. La vârsta de trei ani, copiii devin de obicei mincinoși mai pricepuți, creativi și frecvenți. Aceasta poate fi intensificată atunci când onestitatea devine complicată pe măsură ce cresc. Dacă sunt pedepsiți sau se simt că nu pot avea încredere în părinți pentru a se deschide, încep să învețe să rețină informațiile când vorbesc. Dacă spunerea adevărului le cauzează stres în copilărie, învață repede că onestitatea va aduce acele sentimente. Din păcate, comportamentele părinților care transformă copiii în mincinoși la maturitate îi fac pe aceștia confortabili cu filtrarea adevărului. În cele din urmă, devin adulți care au devenit buni la fabricarea adevărului. Acesta este, de obicei, doar o strategie de adaptare din copilărie și nu există nicio intenție nefastă în spatele minciunii. Este pur și simplu o modalitate de a se proteja de obiceiurile care le-au fost învățate încă de când au început să meargă.
Iată 10 lucruri pe care le fac părinții care transformă copiii în mincinoși la maturitate, conform cercetărilor:
1. Minciunile pentru a controla comportamentul
Când părinții mint frecvent copiii ca o modalitate de a încerca să-i pedepsească sau să le controleze comportamentul, copiii învață că minciuna este o modalitate acceptabilă de a obține ce vor. Ei învață de la părinți că minciuna îi ajută să evite orice fel de conflict și chiar să obțină control asupra altora. Studiile au arătat că copiii expuși la minciuni din partea părinților au avut, de obicei, rezultate psihosociale mai slabe, cum ar fi probleme de externalizare, probleme de internalizare, psihopatie, comportamente mincinoase și probleme de socializare.
2. Vorbirea peste copil
Când un copil simte că nu poate să-și explice confortabil punctul de vedere, încetează să mai încerce să spună întregul adevăr. Încep să omită detalii sau să mintă complet, deoarece au învățat că nimeni nu îi ascultă de fapt. Nu se simt complet în siguranță pentru a-și exprima ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.
3. Să sară la concluzii prea repede
Uneori, copiii nu simt că li se oferă o șansă corectă de a se explica. Reacțiile părinților care deja știu rezultatul înainte de a termina de vorbit îi fac pe copii să nu mai vrea să se deschidă.
4. Pedepsirea onestității prea aspru
Când părinții își încurajează copiii să fie cinstiți, doar pentru a avea reacții emoționale intense sau pentru a-i pedepsi pentru că nu mint, copiii încep să învețe că există ceva rău asociat cu onestitatea.
5. Minimalizarea sentimentelor lor
Dacă copiii simt că reacțiile lor sunt mereu exagerate sau că lucrurile nu sunt deloc importante, chiar și atunci când sentimentele lor sunt rănite, ajung să se simtă ignorați. Ei încep să creadă că emoțiile lor nu merită atenție.
6. Schimbarea regulilor în funcție de starea de spirit
Ceea ce poate fi permis într-o zi poate deveni motiv de pedeapsă severă în ziua următoare. Această comportare imprevizibilă îi face pe copii să se simtă confuzi, deoarece nu știu cum să acționeze sau ce pot aștepta.
7. A fi excesiv de strict
Când părinții adoptă un stil de creștere foarte restrictiv, copiii pot simți că nu au loc să fie imperfecți. Astfel, recurg la minciuni pentru a evita critica constantă din partea părinților.
8. Crearea unui mediu în care greșelile nu sunt sigure
Dacă copiii simt că nu pot greși fără a fi judecați sau pedepsiți, încep să-și ascundă greșelile. În loc să li se ofere un mediu în care să învețe din greșeli, ei le evită cu orice preț.
9. Nepermițându-le să-și schimbe opinia
Chiar și cele mai mici alegeri pe care le au copiii pot începe să se simtă ca o capcană atunci când știu că nu au libertatea de a-și schimba opinia mai târziu.
10. Folosirea vinovăției ca instrument de parenting
Când părinții încearcă să folosească lucrurile pe care le-au făcut pentru copii ca o formă de control sau exprimă dezamăgire de fiecare dată, copiii încep să aibă dificultăți în a-și menține sentimentul de sine. Studiile au arătat că utilizarea parentingului care induce vinovăție provoacă stres și furie.
